To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Cristina Delapeta participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Hunedoara, România și are 55 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

      Timp, Spațiu, Conexiune

     Clipe de liniște, căutare, conexiune cu sine … Bucuria de a fi în natură și de a-mi lăsa gândurile și emoțiile să curgă fără să mă împotrivesc lor, ci fiind prezentă în ele, în încercarea de a le înțelege și de a găsi  răspunsuri… Timp cu mine, în pace și acceptare. 
     Descoperind din nou și din nou miracolul vieții în tot ceea ce mă înconjoară, contemplând în tăcere formele și culorile plantelor și ale florilor, lăsându-mi visele să zboare și să crească pe aripile multicolore ale fluturilor, însoțite de trilurile sublime ale păsărilor. 
     Privesc cu uimire și încântare cum micuțele creaturi înaripate se apropie timid de mine, se uită cercetător și par că mă întreabă: “Ce caut în lumea lor?”, “Ce îmi doresc să aflu de la ele?”… Mă uit în ochii lor și le simt că mi-au înțeles răspunsul, intențiile. Cea mai îndrăzneață dintre ele se oprește pe crengile copacului ce se aplecă spre leagănul în care m-am oprit ca să admir și să ascult ceea ce vine spre mine, din mine. Năzdrăvana mică își umflă pieptul și începe să cânte … se umple văzduhul de sunete armonioase! Vreau să surprind această imagine… reușesc doar pentru câteva secunde pentru că fuge sus, pe acoperișul leagănului. Cealaltă minunată pasăre, în pași săltăreți, vine tot mai aproape. Pot să o ating cu mâna dar nu vreau să o sperii. Se rotește, se mută dintr-o parte în alta, își desface aripile și îmi arată penajul colorat, îmi cere atenția prin mișcările corpului și ale ochilor. Apoi, se îndepărtează cântând, se pierde treptat în covorul de frunze verzi și floricele galbene. Din când în când își ridică capul și se uită în urmă să vadă dacă o mai urmăresc, dacă o mai ascult. E ca un joc al încântării și al prezenței, al comunicării într-un mod aparte, doar de noi știut și lăsat să ne cuprindă. 
     Ca la un semnal, încep tot mai multe glasuri cântătoare să li se alăture. Este o adevărată simfonie de sunete ce se armonizează într-un mod pe care nu îl pot descrie în cuvinte… Mă las în voia lor, închid ochii ca să le percep cu inima, cu toate simțurile…E freamăt, e visare, sentimente și lacrimi, zâmbete și alinare… Nu poți să rămâi indiferent, rece… la tot ceea ce se întâmplă și curge atât de frumos, miraculos. 
     Intensitatea sunetelor crește tot mai mult, fiecare glas vrea să se facă auzit. Se crează o horă a cântului înaripatelor fermecătoare. Nu au nevoie de un dirijor să le ghideze, ci doar de vibrația și tonalitatea ce și-o transmit. Sunt atât de diferite liniile  melodice și totuși se întâlnesc și se completează atât de dulce și de echilibrat. Asist la un dialog melodios și savurez din plin momentul.
     Încet, încep să mă trezesc din acestă stare. Seara își face simțită prezența, soarele mă salută în drumul lui spre apus, vântul îmi șoptește la ureche povestea unei zile pline de energie binefăcătoare. 
     Ce iau cu mine? Dacă am primit răspunsuri la întrebări? Iau toată trăirea și minunăția clipelor, inspirația primită din mesajele care au venit în subtil, farmecul și inocența cu care mi s-a dăruit și deschis în fața mea natura, gingășia și puterea păsărilor care știu să își reia zborul și să își facă auzit glasul după fiecare zbucium sau cădere, înțelepciunea din tot și toate, iubirea și pasiunea pe care o pune Universul în tot ceea ce crează.
     Ce simt? Recunoștință pentru că am șansa să fiu Aici și Acum, să mă contopesc cu toate acestea ce vor dăinuii în mine peste spațiu și timp.