To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Decebal-Nicolaie Todăriţă participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Sibiu, România și are 47 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Strada Mălăiești 

La poalele Tâmpei,
cam pe acolo, 
pe unde asfaltul îmbrățișează iarba 
iar copacii străjeri opresc asaltul orașului,
e strada Mălăiești. 
Dacă nu ați fost niciodată,
ei bine, trebuie să mergeți. 
Nu de alta, dar acolo e strada copilăriei mele. 
Iar eu am avut o copilărie fericită,
în casa bunicilor mei, 
pe strada Mălăiești nr. 8.
Acolo, bunicii mei au fost coperta
unde am crescut carte, 
hârtia pentru care m-am făcut creion 
și cuvintele dintâi. 

Probabil, în grădina casei, 
bunicul meu trăiește într-unul dintre bulbi de lalele
pe care-i planta și replanta în șir indian, an de an, 
pe lângă alea ce șerpuia ca viața 
către capătul grădinii,
unde l-a așteptat mereu laleaua neagă
pe care a luat-o cu el la plecarea 
din urmă, peste urmă.
Laleaua neagră, sipca din lemn de cireș
și ceasul  rusesc, Pobeda, vechi,
pe care chiar eu l-am mai tras odată 
înainte de a i-l pune în sicriu, 
să mai ticăie o iluzie de viață
înainte de a se opri
ca să înceapă să măsoare veșnicia. 

Bunica mea trăiește, și ea, în aceeași grădină
într-o panseluță care răsare mereu, 
deși nu o plantează nimeni
în afară de dorul meu, 
care e cel mai bun grădinar. 
Probabil sămânța a ieșit din ultima ei răsuflare
de pe patul de spital, 
unde bunica respira sacadat, 
fără să vorbească,
fără să vadă;
pleoapele ei închise erau niște panseluțe violet 
iar bunica respira 
în măsura sfârșitului, oferindu-mi 
ultima ei panseluță. 

De la casa bunicilor am plecat demult, 
dar am rămas pentru totdeauna 
să plantez și să culeg bucăți din mine 
în grădina lor,
ca întru-un pântec de idei 
pe unde țâșnesc mitocondrii de lumină. 

Pășiți peste pași mei, spre strada Mălăiești, 
până ajungeți la casa cu numărul 8 
și veți vedea infinitul cum stă în picioare. 


Arborele de poezie

Se făcuse seară, 
te jucai cu paharul cu vin de Porto,
surâsul și ochii căutau
gândul meu alb, nelocuit,  
ca să te așezi în el, ca de fiecare dată
oh, ochii tăi, 
felinare de gânduri dilatate-n curiozitate.
Eu țineam în mână un stilou,
ca și cum ar fi fost sufletul tău
metamorfic.
M-ai privit și mi-ai spus: 
- Vreau să te văd cum scrii. 
- Dar eu nu scriu cu mâinile
ci cu firul ce-mi leagă sufletul de lume,
degetele-mi sunt simple unelte,
liane încolăcite pe trupul vânjos 
al unui arbore de poezie. 
S-au copt cuvintele,
iar le iei și le muști, 
și jumătăți din ele cad 
pe foile de pământ 
în care ne-nvelim după ce ne-am iubit, 
femeie! 
Sărută-mă cu tăceri, 
gustul tău îmi va rămâne 
drept memorie
și te voi rescrie, întotdeauna,
cu firul ce-mi leagă sufletul 
de tine 
și de o lume, 
unde fiecare poezie 
e o moarte secvențială, 
exact ca viața.


Epitaf pentru Fiul Omului 

Pe drumul Golgotei, în alai,
un poet
pe care, însă, doar Isus l-a văzut,
nimeni altcineva. 
Poetul care, de atunci, 
e Pilat și e judecată, 
e mulțime oarbă și cruce, 
și umeri și povară
cum e cădere 
sau mamă, sau sfântă cu năframă. 

O, ce tânguire!
și patimă și cuie și urlet,
tâlhar și soldat și piatră de mormânt
este poetul
ce-a însemnat cu tăcere căderile sub povara lumii 
pe piatra ființei, unde 
cine VREA să citească va putea CITI 
epitaful pentru Fiul Omului:
calcă, lume, pe urmele mele!
Citește-mă printre rândurile ce vor urma,
dar nu te jertfi odată cu mine. Trăiește! 
Pironește-mă cu semne de întrebare
pe răscrucile drumurilor,
să căutăm în colbul vremurilor 
ce-a fost și ce va fi să fie. 

Calcă, lume, pe urmele mele!
Citește-mă printre rândurile ce vor urma,
dar rupe-mi cuvintele,
presară-le pe cărare în firimituri,
ca să nu uiți drumul înapoi
la viața cea de toate zilele.
Pașii mei duc la răstignire 
dar pe firimituri de cuvinte 
mi-e însemnată reîntoarcerea. 

Pe drumul crucii, în alai,
un poet
pe care, însă, doar Isus l-a văzut, 
nimeni altcineva. 

Poeții pășesc nevăzuți pe calea suferinței
rânduind pe umeri de cuvinte povara lumii.