To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Delia Simona Toderean la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Dej, România și are 58 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Dragostea nu moare

Ploaia din “luna lui Marte”
a scăpat printre lacrimi,
pe ogorul dintre visul pământului 
şi visurile noastre,
o sămânță vie
de dragoste și adevăr.

A crescut din ea, 
un copac,
numai piele și os,
ce sta proptit
de gardul ghimpat
de la marginea lumii.

Când a-nflorit, 
lângă gard, 
liliacul vânăt
de frig și așteptare,
adevărul a început să strige
că dragostea nu moare.

Brațele lui ferme,
ca două vâsle uriașe 
care despică apa
au separat moartea și viața;
dragostea şi nepăsarea,
dorul și uitarea.

Liliacul dragostei
nu înflorește, niciodată, degeaba.
Și chiar dacă nu știu 
câți ani mai avem noi, să-i putem ține partea,
atâta timp cât va exista primăvara,
iubirea va învinge moartea.


Tribut

Perseidele sunt momentele acelea 
unice în timp …
în care “Coloana Infinitului” sărută Cerul,
atunci când pe Pământ, 
moare un om îndrăgostit.

...Momentul acela unic, 
îngheţat în timp,
în care victoriosul Perseu 
îi dăruieşte Andromedei primul sărut,
purtat de “Păsări în văzduh”, pe aripi de vânt.

...Momentul în care un copil vede, 
prima ninsoare cu flori de mai,
în ochii părinţilor lui.
Când se aşază toţi, împăcaţi,
la “Masa Tăcerii”
cade şi ultima ninsoare din iarna,
pe care o văd părinţii
în sufletul copiilor lor.

Perseidele sunt un tribut,
pe care l-a plătit Brâncuşi, în avans, pentru noi,
să putem fi iertaţi
că am trecut în mare grabă
şi atât de nepăsători,
pe sub “Poarta Sărutului”.