To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Elena Otilia participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Magazinul de vise 

- Bună ziua, am auzit ca vindeți vise. Ce fel vise aveți? 
- Avem de toate, orice gen. Romantice, de groază, comerciale, sociale, chiar și erotice. 
- Am o problemă, domnule vânzător. Nu pot visa. 
- Nicio problemă, vom rezolva. Să-ncepem cu ceva ușor, un vis de dor. Credeți ca v-ar plăcea? 
- Oh, ar fi frumos, dar mie nu îmi este dor de nimeni. Sunt singur de ceva vreme pe aici, nu am prieteni, nici amici, nici rude, nici iubite, nici amante. 
- Colegi? 
- Nici! 
- Atunci…un vis înălțător doriți?
- Spiritual? 
- Puțin…V-ar aranja?
- Nu e din sfera mea! 
- Dar amintiri aveți? De prin copilărie, din liceu? 
- Nu este genul meu…
- Doriți un vis de groază, un coșmar? 
- Ar fi puțin bizar! 
- Un vis de dragoste? Nu vreți să fiți îndrăgostit? 
- Oh, da, la asta chiar nu m-am gândit. 
- Atunci acesta este visul, poftiți. Diseară la culcare plantați această floare intr-un vas ceramic. O udați puțin și vă culcați. Și veți avea un vis ca un roman de dragoste. Nu ezitați! Se spune ca oricine îngrijește o floare cu apă și candoare, poate să viseze. 
- Asta e o poveste! 
A doua zi sosește din nou la magazin omul fără de vise. 
- Să știți ca n-am visat, iar Floarea s-a uscat. 
- Sunt puțin derutat. Sa încercăm alt vis. Să încercăm de pildă, un vis mai amuzant. Luați acest borcan în care este închis un licurici. Diseară îi dați drumul, iar se va schimba în măscărici. Se spune ca oricine eliberează un licurici, poate visa și se va amuza.
In zori sosește omul fără vise supărat. 
- Iar n-am visat. Iar licuriciul n-a zburat și nici n-a luminat. Și evident, n-a fost nimic mai dezolant…
Stă vânzătorul și gândește: omul acesta clar mă păcălește. În 30 de ani de când vând vise nimeni niciodată nu s-a trezit fără să fi visat un vis din magazinul meu de vise cumpărat. 
- Drag om fără de vise, vă rog eu insistent să încercăm din nou, poate de data aceasta vei putea să visezi. Nu ai nimic să pierzi. Ai în acest borcan o inimă, este una mare. Udați-o ca pe o floare apoi eliberați-o ca pe un licurici și lăsați-o să zboare. Ea își va căuta căușul potrivit, iar când îl va găsi, iubire de va fi acolo, negreșit veți visa. Asta-i menirea sa. 
După o vreme omul fără de vise a revenit la magazin. 
- Am înțeles ca cei ce au inimile închise nu pot avea nici vise. Am căutat să umplu golul din mine cu inima, iar inimii să îi dau libertate. Aveai dreptate. De-atunci eu pot visa.


Alegeri 

Potecile împietrite 
Pe care mi-am însângerat unghiile picioarelor 
Pare că s-au închis toate 
Optimismul mi-a devenit durere 
Și speranţa, disperare 
Ar fi fost bine să-mi trag încălțările 
Să pășesc în siguranță 
Dar și nojițele mi le-am pus la păstrare 
Pentru zilele în care vom fi trași pe roată 
Credulitatea nu este o virtute
Este doar o abureală periculoasă a rațiunii 
Iar când îți vei reveni 
Ochii brusc vor citi dincolo de aparențele mieroase 
Ce urât te-ai transformat de-acum! 
O singură răsuflare mai ai către mine 
Și vei deveni un vers fără noimă 
Într-o poezie necitită…


Atari

Te provoc la un joc
Un joc pe-o tablă mare, cu pătrățele multe 
Pentru ca ești mai mare 
În rang și în științe 
Eu voi purta pe mine negre veșminte
Iar tu albe, ca în filmele mute 

Voi face pași micuți, întâi în colțuri 
Iar tu, fiind puternic, mă vei fi atacat 
Dar nu mă tem, căci tabla 
Este mai fascinantă  
Decât tabla de șah 
E-un joc de strategie, 
Sau despre cucerire? 
E jocul nostru sacru 
De mit și dăruire 
E despre sacrificiu 
Și despre pasiune 
Da-i trist ca este jocul 
De nesfârșit supliciu 
O, nu-i nimic pe lume 
Mai frumos ca jocul
Ca jocul de-a iubirea, 
de-a prinsul, 
De-a bătutul 
Nu voi ceda ușor, chiar de nu știu joseki
E-o bătălie dură, 
Nu voi ceda-n fuseki
Și-n bătălia noastră 
De-a turcii și tătarii 
Nimic nu vreau mai mult 
Decât să-mi dai atari.