To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Elena Otilia participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Bondarul

un bondar ţâfnos din fire
stă pe-o frunză plictisit
urmărește trei albine
ce de muncă s-au spetit

pentru că nu are treabă
ziua i-a trecut cam greu
către casa n-are grabă
greu să stai aşa mereu

le privește cum trudesc
ele aleargă ziua toată 
zău că-n neamul bondăresc
n-a întâlnit asa ceată

se tot miră moţăind
urmărindu-le-ndeaproape
dar ele l-au prins dormind
seara pe la șapte 


Florile 

Are trei albe petele
Zâmbeşte vioi în soare
Stă atărnat ca cercelul
Este ghiocelul!

Este alb ca şi zăpada
şi are frunza ca spada
Este pur ca şi cristalul
E mărgăritarul!

Lila, bleau, roză sau albă
florile ii stau ca-n salbă
frumoasă precum copila,
ea este zambila!

cu petale lungi şi dalbe
parc-ar fi rochiţe albe
în poeme e descrisă
este o narcisă!

în gradină e sublimă
şi înaltă în tulpină
oricare ii e culoarea
ea este laleaua!

are rochia-ncreţită
ca foaia mototolită
roşie îi e guriţa
este garofiţa!

e mare, impunător
cu miros ucigător
are trasat un destin
de împărat-crin!


Planetele 

Nouă bile fermecate
colorate diferit
stau la coadă lângă soare
învârtindu-se grăbit

Prima bila, cea mai iute
Într-un sfert de an Mercur
de Soare vrea să s-ajute
să răsară din obscur

Venus e cea mai fierbinte
e frumoasă, iubitoare
cam la 500 de grade
strălucește dinspre soare

Terra, cea veșnic albastră
o iubim ca e frumoasă
este chiar planeta noastră
pe ea omul e acasă

Marte este un razboinic
are armură de fier
luptă aprig și destoinic
în războaiele din cer

Locul cinci-n acest sistem
îl ocupă Jupiter
Jupiter, cât e de mare
se închină către soare

Decât apa mai ușoară 
e planeta cu mărgele
cea mai mare-n boltișoară
e Saturn cea cu inele

Uranus este a șaptea
este zeul cerurilor
stălucește bine noaptea
e tatăl visărilor

Neptun e cel mai albastru 
e bila schimbărilor
pare-o mare, nu un astru
la lăsatul zorilor

iar la coadă, printre stele
Pluton stă și ea timidă
cea mai mica-ntre mărgele
parca-ar fi ochi de omidă