To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Emma-Andreea Mihalache participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Câmpina, Județul Prahova, România și are 16 ani. Este îndrumată de Prof. Alexandra Cosmoiu, Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu” Breaza. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

PORUMBELUL PĂCII

Privind pe geam, am observat
Un porumbel care a zburat
Către copacul ce era
Aproape de căsuța mea.

S-a așezat pe-o creangă mică,
Se vedea clar că-i este frică
De cineva care-ar putea
Să-i ia din cioc tot ce avea.

Avea un miez de pâine… care
A fost găsit pe o cărare.
În pom era un cuib cu pui
Păziți de porumbița lui.

Am pus atunci pe-a mea fereastră
Ce am găsit prin casa noastră,
Semințe, apă, pâinea-ntreagă
Să vină pasărea s-aleagă.

Aud apoi ciocnind în geam
Când pe aproape eu eram
Am revenit să văd ce este
Credeam că sunt într-o poveste.

La geam era un porumbel
C-o purumbiță lângă el
M-au anunțat că au mâncat,
Familia s-a săturat.

Îmi spune mama mai apoi:
-Copile, când este război
Și porumbelul alb sosește,
Războiul atunci se sfârșește

Aceasta e pasărea  care
Vestește pacea-ntre popoare.
Steagul cel alb în cioc el îl ține
Ca să ne fie tuturor bine.


ȚARA MEA

Nu vreau să fiu la Paris,
Eu port în suflet ce mi-e scris.
Să fiu cu mama și cu tata
Să nu uit care mi-este vatra.

O casă mică ce mi-au dat
Părinții ce m-au educat,
M-au învățat să fiu cuminte
Cum să rostesc corect cuvinte.

Nu vreau să rătăcesc prin lume,
Nu vreau să uit că am un nume.
Numele meu ce mi-a fost dat
Atunci când am fost botezat.

Sunt mulți copii ce au plecat
În alte țări mai mult forțat.
Cu timpul vor veni-napoi
Căci dragoste găsesc la noi.

Noi suntem buni și primitori
Și îi primim la glia lor
Să reparăm ce s-a stricat
De când nu mai e lume-n sat.

Eu tot mai sper că o să fie
Români ce iubesc a lor glie.
Și poate că nu au uitat
Unde le este al lor sat.


PATRIA MEA

Sunt român  și asta –mi place,
România-i țara mea, 
Îmi doresc să fie pace,
Să mă pot plimba prin ea.

Să văd muntele și marea,
Râul  limpede curgând 
Și salinele cu sarea 
Să mă culc cu ele-n gând.

Patria mea e frumoasă, 
Are tot ce vrei în ea
Ca o mamă bucuroasă
De fiul și fiica sa.

Toți românii s-o iubească
Să nu lase vreun străin 
Patria s-o înjosească,
S-o încarce de venin.

Că nimic nu e în lume,
Mai urât, mai dureros,
Ca atunci când  n-ai un nume
Și să lași privirea-n jos.