To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Gabriela Militaru-Cismaru participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Craiova, România și are 15 ani. Este îndrumată de Prof. Alina Șerban, Liceul Energetic Craiova. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Tristețea unui cățel

În locuri părăsite, lipsite de speranță,
Mai rătăcește pe-o cărare încă o viață.
Era un cățel ce scheuna sfios,
Și care credea că e cu folos
Să stea acolo și să-l aștepte
Pe stăpânul său, ce de mult lipsește.
Avea o lesă lungă, pe care o târa
În urma lui, oriunde mergea.
Era supărat, și schelălăia,
Din coadă el deloc nu dădea.
Era singurel, într-un oraș distrus,
Ce de război fusese răpus.
Stătea seara prin moloz și scheuna,
Despre viața lui își tot vorbea:
„Ham, ham, pe unde-o fi stăpânul meu?
Ham, ham, mi-e atât de dor de el!
Mă iubea mult, și mă îngrijea,
Că vom fi împreună mereu îmi promitea.
Ham, ham, acum sunt singurel,
Și stau aici, stau fără el.
Poate că e undeva departe,
Rătăcit, singur și întristat,
Iar eu stau aici și mă gândesc
Că poate pentru mine este îngrijorat.
Acum trebuie la drum să pornesc,
Să-l caut, până îl găsesc,
Deoarece știu că undeva, vorbește-n șoaptă,
Spune că e trist și că mă așteaptă.
Iar eu nu trebuie să-l dezamăgesc,
Pentru că m-a iubit am să-l răsplătesc,
Și de aceea nu mai stau,
Ham, ham, ca să jelesc,
Ci mă duc să-l caut, și să-l salvez!”


Copilul venit din război

Astăzi am întâlnit
Un copil străin, ce mi-a povestit
Că el din țara sa a fugit,
Căci acolo războiul a venit.
„–Eu eram un copil visător,
Ce vedea totul din jur încântător,
Și multă imaginație aveam,
Vedeam povești oriunde mă uitam.
Credeam că real orice poate să fie,
Poveștile cu castele, dragoni și magie,
Dar mi s-a părut de neimaginat
Când de vestea cea rea eu am aflat.
O veste îngrijorătoare, ce-a cutremurat
Pământul țării cel de oameni călcat,
O veste rea, ce-a venit de peste hotare:
Oamenii să plece de-acasă fiecare,
Să lase în urmă case părăsite,
Grădini cu flori ofilite,
Căci pace nu mai era pe la noi,
Țara era în prag de război.
Eu și frații mei am plecat,
Cu părinții noștri într-un loc îndepărtat,
Am căutat aici siguranță și scăpare,
Iar pentru inimile noastre puțină alinare.
Am văzut soldați ce luptau,
Care în mâini puști aveau,
Auzeam bombele cum cad,
Și totul în calea lor ard.
Îmi era frică atunci când tancuri vedeam,
Dar, chiar și așa, încă speram
Că viața mea va fi iar frumoasă,
Și ne vom putea întoarce înapoi acasă.”


Fuga de război

„Stau și în zare privesc,
Nu mai e timp ca să zăbovesc.
Degeaba stau și la casă mă gândesc,
Căci astăzi la drum am să pornesc.

A trebuit să fug ca să mă salvez,
Să mă ascund, să mă adăpostesc,
Căci acum în siguranță nu mai sunt,
Țara a fost lovită de un război crunt.

Și am pornit spre locuri îndepărtate,
Nu spre locuri triste, de lume uitate,
Am pornit spre alte țări,
Am luat-o la drum pe alte cărări.”