To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

George Băicoianu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Alexandria, Județul Teleorman, România și are 64 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Aș vrea să vină iar

Aș vrea să vină iar zăpezile dospite
În mugete de cerbi, înmugurite-n stânci,
Curgând necontenit pe șesuri și pe văi,
Tot alăptând în taină vifornițe pe brânci.

Aș vrea să vină iar o primăvară plină
De roiuri verzi, sorbind urzeli surpate,
S-adorm pe un liman de ghiocei,
Cu florile de tei în stele îngropate.

Aș vrea să vină iar o necuminte vară,
Cu arșița uitată într-o rână,
Să mă ascund în lintița din traista,
Care târa tot cerul prin țărână.

Aș vrea să vină iar regatul desfrunzit
Al toamnei, cu sălașu-ntr-un caval,
S-apuc poteca drumului de basme,
Lipit de nechezatul unui cal.


Te răscolești

Te răscolești în mine ca o toamnă
Ce a rămas stingheră pe un ram,
Ca luna care-mi bate dinspre zori
Pe lacrima ce-a amorțit pe geam.

Te răscolești în mine ca o frunză
Uitată peste gânduri, ațipind
Lângă o traistă tresărind de dor,
Cu toți colacii strânși de la colind.

Te răscolești în mine ca o taină
Ce n-a știut-o nimeni ani la rând;
Când mă săruți pe pleoapa adormită,
Tresar izvoare pe sub nori plângând.

Te răscolești în mine ca o punte
Plecată peste ape fără toartă
S-adune vise și lumini răzlețe
Prin nopțile cu lacăte la poartă.


Răstignind noaptea sub pernă

Peste crestele zimțate
Trec fuioare gri de nori,
Ce se-ascund în drumul lor
Printre stânci, la subsiori.

Unde cuiburi de acvilă
Strâng tot cerul într-o chingă,
Așteptând sclipiri de stele,
Peste pleoape să-l prelingă.

Am atâta verde-n față,
Că nu pot ca să-l cuprind.
Dinapoi, e mai mult verde
Prin moțuri de brad zâmbind.

În oceanul plin de ramuri,
Dintr-un luminiș de crâng,
Răsar fagi uitați de timp,
Într-un ochi de urs nătâng.

Când natura, asta, toată,
Se prăvale peste mine,
Cu luna, care-a plecat
Într-un tren, dormind pe șine,

Depărtarea se sufocă
Într-o liniște eternă
Și te simt, cum mă mângâi
Răstignind, noaptea, sub pernă.