To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Ioan Aniculăesei participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Botoșani, România și are 18 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Laudă de seară
     
,,Cântare-n ceas de seară,
Din buzi prea întinate
Îți mulțumește iarăși,
Prea blândule Părinte,
Că încă ne mai ții.

Ca tămâia aprinsă ,
Înmiresmând biserici
Așa e ruga noastră,
Adusă de nevrednici
Păstorule prea scump!

Uitând de veșnicie,
Cădem în mari greșale
Și-n loc s'aducem Ție,
Buchet de fapte bune
În iad ne coborâm.

Tu știi că din vecie,
Omu-i plecat spre rele
Dar caută spre robii,
Ce-acum se roagă ție
Și-i mântuie pe ei!

Sfințește Doamne noaptea,
Aceasta ce urmează
Ca mâine- n zorii zilei,
Cântând cu voce trează
Prea mult să te slăvim!

Ca soarele-n amiază,
Trimite-acum din ceruri
Pe îngerul Tău Doamne
Să stăm cu minte trează,
Ferindu-ne de rău!

Adormind somn in pace,
Curați fiind la suflet,
Să ne trezim iar mâine,
Uniți în rugăciune
Ca-n veci să Te mărim!...

…Cântare-n zori de ziuă,
Din buzi încă curate
Cu drag Ți-aducem Ție,
Puternice Părinte
Spre a fi miluiți!

Amin!"


Se lasă noapte în Sibiu 

Se lasă noapte în Sibiu 
Și soarele apune
Cerul se stinge luminos
Luceafărul răsare.

Vuiesc mașini mergând pe străzi
Și se opresc la semafoare
Încă circulă zgomotos
Din când în când se- aud claxoane.

Încet, încet, totul devine
Un frumos peisaj nocturn
Din depărtări scheaună câinii
Vorbind într-un limbaj comun.

Luna de după munți apare
Și e de-un galben auriu
Apar și stele ce in zare
Frumos sclipesc peste Sibiu.

În ierburi sâsâie greierașii
Vestind un somn odihnitor,
Conferind a nopții feerii
Cântând lin, fermecător
În limba lor ,, Somn ușor "!
...Se lasă noapte în Sibiu


Dulce toamnă

O, dulce toamnă a copilăriei mele
Iar ai venit, iar mă găsești
Acum în altă ipostază
Tu, anotimp plin de povesti

Prezenta ta îmi amintește tot
Cu-ai mei părinți culegeam ghinde și nuci
Bunica ne făcea compot
Și dulcețuri, atât de dulci

Adii cu izul tău năvalnic 
Pe cer, soarele îmbracă mantaua
De-acum, totul în jur e magic
Și lumina la geam, și steaua

Un opaiț vechi aprins pe coline uitate
Într-o căsuță , parcă desprinsă din basm
Câteva vorbe, de demult visate
Rostesc copiii, cu roșu-n obraz

Dovleacul strălucește, la luna argintie
Noaptea astupă totul, miros de plăcinte adie
Mi-e greu să scriu în versuri ceea ce simt acum
E anotimpul magic, între Paști și Crăciun

Dulceața de clătite, mirosul după ploaie
Plăcinta cu dovleac, luna strălucitoare
Abia mai stau, cum o natură mică 
Cuprinde-atatea lucruri, și atâta splendoare?
O toamnă, dulce toamnă!