To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Ioana-Daciana Panaite participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Petroșani, Județul Hunedoara, România și are 19 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

(A nu fi) Alesul

Între osemintele pământului
sunt eu, alături trupului,
unde ruga zdrobește podișul
și gândului tăișul.

Acolo, mintea-mi e crucificată
speră cutremurul să treacă
unde răspunsul e neputință,
iar curiozitatea-i necredinţă.

Nu-i libertatea de-a alege
pe cine să ai drept Rege,
unde ești Tu, viu-simţitor
și-al mitului creator

căci de nu crezi nici nu ești
dintre salvaţi sau cei celești...
unde ruga zdrobește podișul
și-i pariului cotișul.
 

Credere

Poţi să ascunzi în humă seminţe de muștar.
Nu vor crește roze murdare, imitaţii.
Vor pieri puieţii sub asprul aer solar
înainte de-a vedea petale arse de radiaţii
prin lentila lui Zoroastru.
Poţi să-ntinzi mâna către un arţar,
să te ferești de ochi prin vegetaţii,
sperând că-ţi dă lemn de-un mojar,
să frângi idolatria, fără invocaţii
și fără jariște din cer.
În final, sub un măslin, de mult fugar,
supus, murdar – tu și condamnaţii –
când, obsedat de-un gând mortuar,
îţi vezi tatăl și alte mii de constelaţii,
                                    auzi cântecul iertării.

 
Cimitirul  

De-aș putea, aș fi gropar
al deţinuţilor într-amintire;
să-ngrop răposaţii, toţi,
...morţi ai minţii mele.
Și poate-n vreme, peste zile–
de azi în patruzeci – voi ști
să-mi scot bulbii iluzorii
din argila minţii mele.

Sau mai bine... să-ncolţească!
Din pietriș și stânci tăioase
crească vermină moștenească,
din elogiaţii minţii mele,
cum e-Nvierea an de an
celor pierduţi, prin sechele,
ori de azi în șapte ani
a-nhumaţilor minții mele.