To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Ioana Marica participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Râmnicu Vâlcea, România și are 15 ani. Este îndrumată de Prof. Simona Tămaș. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

MIERE

Paradisul e pierdut,
Totul este desfăcut...
Nu mai simt, nu mai am gust...
Acel dulce mied și must.

Paradisul e pierdut.
Nu mai simt soarele-n vene
Sau dansându-mi pe obraji.
Acea doină a pierit
Acum totul a murit...

Paradisul e pierdut.
Doar tăcerea e aici
Care nu e chiar tăcere
E durere...învelită-n...
miere.


LIMBAJ LICENȚIOS

Nu pleca, nu uita,
femeie, nu implora!
inima nu-nțelegea
cum adică, nu ruga?
așadar, nu e vina mea,
e a ta, mereu a ta
lua-te-ar dracu, inimă
numai patima e-a ta.
nenorocul meu era
că gura nu se deschidea
și am rămas așa...
înjurându-mi...inima.


VORBE DE OȚEL

Tu te-ai dus fără să vrei.
ai încercat să uiți,
să uiți de ai ei ochi.
știu că te minți
că te doare, 
că strângi din dinți.
cercul s-a deschis întins.
oare...putem repara
muzicuța 
ce nu cânta?
picătura mea de fier
cade grea...ca de oțel.
n-am vrut să te rănesc,
n-am stiut greutatea,
valenta,
gravitatea
substanței fatale
din sărutările goale.