To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Ion Benone Păsărin participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Iași, România și are 60 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Femeia plăsmuirii de noapte
                                                                                                           Motto:
                                                                    Pedeapsa nu trebuie să fie mai mare 
                                                                    ca păcatul !.
                                                                           Sf. Ignatie Briancianinov
Pe atunci
înserarea începea 
firavă 
dinspre vârful degetelor tale
îmbibate în miros de nicotină
și avea culoarea castanelor date în toamnă.

Uneori, cât te pipăiam cu privirea
tăcerea ți se furișa 
ușoară
precum o pâclă
peste buzele slobode ale paharului meu
cu vin
de lebădă albă...

Apoi
acea înserare da în noapte
și se îndepărta 
deodată
de mine
de zi și de cer
trecând praguri și fântâni de cenușă
surpându-se asemenea foșnetului umbrelor
peste coapse și craniile genunchilor
pe damascuri scrobite și în oglinzi
pentru a mai ademeni
apoi
dulci fâșii de șoapte.

Era atât de ușor să mă rătăcesc
atunci
să mi se șteargă lumina albă a umbrei
de pe unghiul pereților de cretă apusă
să mă risipesc în dorințe
și să ajung cu palmele frânte prin aer
sărate - amar 
precum mugurii
de teama culegătorilor de sunete.

Numai fereastra aceea
lichidă
din camera secătuită de cuvinte
suna mereu
ascuțit
precum mărunțișul în buzunarele cerșetorilor 
de abanos.


Despre lumină și dragostea fără amurg
						                                                              Motto:
			                                                            ,,…oamenii sînt îngeri născuţi fără aripi…”
						                                                            José Saramago

cearcănul luminii mele roteşte liniştea în lucruri
locuiesc acel cântec sfios al sângelui tău gătit
tresar când sunetul apelor alunecă întâmplarea între genele
de verde
şi mă fac luntre
să mă colinde umbletul învins…
apoi mă învelesc în seminţele din somnul crinului
să nu te doară coborârea păsărilor
pe trup.
e greu să treci curcubeul nopţii 
zidit 
în izvoarele pleoapei de aer…
freamătă oglinzile cărnii
preschimbate
cu zodia florilor
în rouă.
mă scaldă polenul acela
de cântec
şi simt ochii
culeşi
de mierla de flaut
pentru visul cuibului ei
de înfiorare
şi iarbă.


Orație către anotimpul femeie
						                                               Motto:
			                                                        ,,…o nesfîrşită descoperire, o cufundare în 
			                                                          apele realităţii şi o re-creaţie continuă…”
						                                          Octavio Paz

Primul bărbat –  când veneam
(statornicul)       simţeam pe umeri flăcările aripilor ei
	                fremăta fântâna şi steaua de apă
		        ca o veghe
		        şi totuşi
		        cu popasul susurului de rodii
                         îi urc treptele
                         în muguri
                         pelerin.

Al doilea bărbat -  când veneam
  (nevăzutul)	   auzeam cântecul ei de nenufăr
		          rupeam cămaşa nopţii într-o răspântie de linişte
                          descuiam cu-n crin
                          murg
                          pulberea izvorului de miresme
                          şi-i legănam pe luntrea pleoapei
                          zăpada luminii
                          uşoare
                          de sân înflorit
                           în smalţ.

Al treilea bărbat – nu mai ţin minte dacă
  (poetul)             de noaptea rodirii aceea
		          plecasem sau veneam…
		          lângă cuvinte ochiul se deschidea înlăuntru
		          de iris
                          de vis mirean
                          şi fărădelege de rod…
                          îmi iertasem totuşi sufletul
                          de şarpe
                          albastru
                          ca cerul…