Ionuț-Daniel Pamfir participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Stelnica, Județul Ialomița, România și are 29 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Amor astral

În spațiul gândurilor noastre, particule dansează,
Două stele ce-și privesc propriile constelații.
A noastră legătură fină, o coardă cosmică vibrantă,
Ecou fără hotar, infinite vise-n noapte.

Visăm același vis, în ritmul inimilor îmbrățișate,
Oglinzi ce ne reflectă lumina gândurilor noastre.
Iubirea, un câmp ce spațiul îl curbează,
Secundele și zilele în dulci clipe colapsează.

Noaptea, ne privim în altă lume,
Ne legăm ca într-un vis printre stelele din zare.
Două inimi împletite, neatinse, neuitate,
În același univers, timp și spațiu fără sens.

Gândul tandru despre noi, sculptorul de realități,
Modelează amintiri, sentimente și trăiri.
În acest dans al visării, observăm iubirea-n formă:
Sparge triste realități, ne simțim induși în comă.


Doar prezentul a rămas

Într-un public plin de umbre,
Unde plânsul nu-nceta,
Am zărit-o, plin de foame,
O simțeam că m-ar salva.

A venit, m-a mângâiat,
În dulci cadre mă privea,
Dar blestemul oglindea
Ce credința îmi dicta.

În infern ea m-a închis,
Lacrimi ce-mi fierbeau privirea,
Demoni ce rupeau din mine
Doar dorința și iubirea.

Încolțit, slăbit de lupte,
Teroarea zâmbind în față,
Am ales să vin la tine,
S-o ucid pe ea din mine.

Văd în timpuri diferite
Pasiunea ce înflorește,
Zei ce îmi dictau prezentul
Astăzi toți îmi cer iertare.
Ei m-au pus să văd în tine
Frica ce-o țineam în mine.

Ne gustăm prin vise, noaptea,
Raiul e trăit prin noi,
Totul prinde formă-n spațiu,
Timpul piere-n adevăr.

N-am știut să te trăiesc,
Spini, petale, aceeași floare.
Totul îl trăiesc cu totul
Când dorința e ca focul.

Iad și rai în corp de stele,
În prezent toate-s un trup.
Infinitele contraste
Ce doresc doar acceptare,
Adevăr creat de mine,
Astăzi suntem doar iubire.



În același loc          

În același loc mă aflu,
În același timp te văd.
Știu că n-am ce să aștept,
Totul e deja complet.

Simt, în nuanțe, stări de plin;
Prin absență te ating,
Prin tăcere te aud.
Golul e umplut cu viață,
În prezent ne văd trăind.

N-am pierdut nimic din mine,
Doar în ceață am căzut.
Când te admiram pe tine,
M-am găsit pe mine… rupt.

Mă cuprind la fel fiorii,
Iubind umbra ta la masă.
Și cafeaua tot mai frige,
Adunând clipe reale,
Ce, pentru străini, nu-s clare.

Ochii nu-ți zăresc prezența,
Dar e plin de tine-n jur.
Când absența nu mai doare
Și prezența ta e cruntă,

Mă sufoc cu tine încet
Și-n sfârșit… mă simt întreg.