To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Irina-Elena Ionescu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Pleașa, Județul Prahova, România și are 39 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

    Ritia este intervievată
    Viaţa fiecӑrui om este precum un bestseller, dacӑ ştii cum sӑ îl citeşti.

-	Ritia, ce este şocant la rasa umanӑ?
-	Cӑluţul de mare ȋşi pӑrӑseşte puii chiar din secunda în care vin pe lume. Puiul de om este cel mai vulnerabil, şi dupӑ optsprezece ani de creştere şi educaţie mai are nevoie de susţinerea pӑrinţilor. Cȃnd ȋşi pierde pӑrinţii, ȋşi pierde o parte din suflet.

-	Ritia, imagineazӑ-ţi o expoziţie foto controversatӑ!
-	O fatӑ goalӑ, cu o mascӑ pe faţӑ, cu sȃnge pe jos, intitulatӑ virginitate pierdutӑ. Masca este neagrӑ, fotografia este cu alb, negru şi roşu.

-	Ritia, fӑ un exerciţiu de imaginaţie: eşti la ȋnchisoare...
-	Ajung la ȋnchisoare pentru asasinarea unor duşmani. Vin mulţi şobolani spre mine, care zȃmbesc. Primul zice: „Vreau sӑ ȋţi fac ceva”. „Hai, mӑ, fӑ-mi pedichiura la piciorul drept”. Vine al doilea: „Eu vreau sӑ ȋţi fac ceva”. „Hai, mӑ, fӑ-mi pedichiura la piciorul stȃng”. Primesc un telefon ȋn ȋnchisoare de la un bun prieten designer, care a fӑcut ȋnchisoare fiind nevinovat: „Este foarte traumatizant sӑ fii ros de şobo”, spune el pe un ton extrem de panicat şi ȋnchide. Vine şi al treilea şobolan: „Mai doreşti ceva? Doamna este servită pentru absolut orice dorinţӑ”, spune zȃmbind cu dinţii lui ascuţiţi de rozӑtoare. „Da, un şobolan la proţap”. Ȋntre timp, vine, din partea stȃngӑ, ȋmpiedicȃndu-se și sprijinindu-se apoi de gratii amantul şi pune pe tejghea cuviosul lui shake la care se ȋnchinӑ şi pe care ȋl promoveazӑ pȃnӑ la marţieni şi spune pe un ton pierdut: „Eşti cea mai nesӑnӑtoasӑ femeie de pe pӑmȃnt, eu nu am mai ȋntȃlnit aşa ceva”, avȃnd ȋn premierӑ, o privire rӑtӑcitӑ. Eu, vizibil emoţionatӑ de acest compliment, gust din proţap, pedichiura era gata şi zic: „…şi uite aşa aş vrea sӑ mor”.
-	Ritia, mӑ ȋntrebam… Apӑ sau foc?
-	Apӑ, cȃnd este incendiu, cȃnd ne este sete, cȃnd trebuie sӑ udӑm o plantӑ, cȃnd ne spӑlӑm, cȃnd intrӑm ȋn piscinӑ, cȃnd ȋnotӑm, şi foc cȃnd este frig afarӑ, cȃnd preparӑm o mȃncare, cȃnd aprindem o torţӑ, cȃnd ȋngheaţӑ totul ȋn noi.
-	Alb sau negru? 
-	Ȋntotdeauna, alb. Sufletul meu a fost mulţi ani de zile ȋn doliu ‒ la propriu şi la figurat: mi-am pictat inima ȋn negru, i-am pus o fundӑ neagrӑ şi am făcut-o cadou duşmanilor, cu mesajul: „Fiţi fericiţi cu toţii, ȋmi merge rӑu. Bucuraţi-vӑ şi staţi la o cupӑ de şampanie şi ciocniţi pentru eternul apus al Ritiei”. Totuşi, cȃteodatӑ, şi negru, ȋn sezonul rece. Sau de ce nu alb şi negru, ȋn acelaşi timp, ca sӑ estompez doliul nopţii cu lumina zilei?
Defineşte viaţa: ceva inexplicabil de frumos care mi se ȋntamplӑ şi ni se ȋntamplӑ. Mӑi... lasӑ-mӑ, e greu de definit: mӑ duc sӑ ȋmi iau o ȋngheţatӑ, sӑ ascult muzica naturii, sӑ observ zborul pӑsӑrilor atȃt de libere, pe care le invidiez şi le admir, ȋn acelaşi timp, sӑ aştept sӑ vinӑ seara, ca sӑ nu pierd concertul greierilor, sӑ intru ȋn casӑ, sӑ mӑ linişteascӑ APA care curge pe  corpul meu, sӑ ies iar afarӑ, sӑ mӑ conectez cu cel mai parfumat trandafir din grӑdinӑ, pe care i l-a adus bunicul bunicii şi s-a prins şi la mine.
-	Ritia, care este pӑrerea ta despre moarte?
-	Trebuie sӑ ne amintim des despre acest fenomen şi sӑ lӑsӑm ceva ȋn urmӑ. Cȃnd mӑ ȋntȃlnesc cu „tine”, sӑ nu mai simt nevoia de a mӑ duce la un shop ca sӑ cumpӑr trei kilograme de omenie. Alege sӑ fii versiunea ta cea mai bunӑ, adapteaz-o zi de zi la ceea ce vrei tu sӑ fii. Nu ȋmi este teamӑ de moarte, am alte temeri… totuşi, dacӑ vine mai repede, m-aş supăra pe ea, pentru cӑ nu m-a lӑsat sӑ las şi eu tot ce mi-am propus şi tot ce ȋmi voi propune pe viitor. Cum este, de altfel, şi vorba cȃntecului: „eu sunt cel ce va urma / dragii mei mӑ duc şi eu” . Doar cu o moarte suntem datori, ȋn rest, ne priveşte ce facem cu viaţa.
-	Ritia, dar vrei să te faci şi politician?
-	Categoric, NU. Fiecare dintre noi putem fi un „politician”, pe lȃngӑ jobul pentru cȃştigarea existenţei, sӑ ne gȃndim sӑ facem ceva, oricȃt de mic şi pentru ţarӑ. Pentru asta nu ai nevoie de partid, de politicӑ, ci de inimӑ vizionarӑ. Ecologizarea este la ȋndemȃna oricui, plantarea de copaci, iar cei care au posibilitӑţi sӑ cumpere spaţii verzi şi sӑ le îngrijească pentru oxigen, sӑ nu le transforme ȋn case. Iar oamenii de afaceri, care creazӑ locuri de muncӑ, sӑ creeze şi mai multe locuri de muncӑ, sӑ nu se opreascӑ din dezvoltare, chiar dacӑ considerӑ cӑ au suficient profit: o Romȃnie ca o Germanie…
-	Ritia, cȃţi copii o sӑ faci?
-	Nu o sӑ fac. O sӑ adopt trei copii. Şi ȋmi iau patru bone. Şi sӑ nu mӑ ȋntrebi pentru cine este a patra bonă, ok? Atȃt timp cȃt probabilitatea ca puiul meu sӑ nu verse o lacrimӑ ȋn ȋntreaga lui viaţă este nulӑ, eu nu am cum sӑ aduc pe lume un pui de om. Cum mamӑ vreau sӑ fiu, mӑ gȃndesc sӑ schimb trei destine, douӑ fetiţe şi un bӑieţel. Ei deja sunt aduşi ȋn aceastӑ lume grea şi doresc sӑ le schimb destinul. Sӑ le ofer totul: o bunӑ educaţie, multe momente petrecute cu mine, sӑ ȋi ajut sӑ ȋşi dezvolte talentele native. Am nevoie de cӑldura unui copil ȋn viaţa mea.
-	Ritia, dacӑ te-ar ruga cineva, sӑ dai un sfat, ce ai alege din multitudinea de sfaturi pe care ai putea sӑ le dai, ce crezi cӑ este important ca un om sӑ facӑ pentru evoluţia lui?
-	Protejaţi producţia de hârtie. Se taie prea mulţi copaci. Nu citiţi! Glumesc. Citiţi, cȃt puteţi de mult. Acest lucru vӑ schimbӑ ca oameni, vӑ schimbӑ perspectiva asupra vieţii, aveţi parte de lecţii de viaţӑ la un preţ modic .
-	Ritia, crezi ȋn Dumnezeu?
-	Cred cӑ existӑ o luminӑ superioarӑ, care ne urmӑreşte pas cu pas, care ne cӑlӑuzeşte pe toţi, care ne aratӑ ce e drept pe lumea aceasta. Îmi este fricӑ sӑ fac rӑu cuiva, pentru cӑ ştiu cӑ mi se ȋntoarce rӑul ȋnzecit, dar oricum nu simt nevoia de a face rӑu, nu doar pentru cӑ ȋmi este teamӑ de efectul de bumerang. Da, cred ȋn Dumnezeu. Sunt un om spiritual, dar nu religios, pentru că nu ȋndeplinesc toate practicile unei persoane creştin-ortodoxe şi consider cӑ ȋntre mine şi Dumnezeu nu trebuie sӑ existe prea mulţi intermediari, biserica, preotul etc.  Întotdeauna legӑtura directӑ este cea mai puternicӑ
-	Ce te emoţioneazӑ cel mai mult pe tine, Ritia, din tot ce existӑ pe lumea aceasta?
-	Umanitatea şi copiii, care din pӑcate, ulterior sunt distruşi de mentalitatea pӑrinţilor şi de jocurile societӑţii.
-	Care este reptila ta preferatӑ? Dar peştele?
-	Reptila mea preferatӑ este crocodilul. Mӑ fascineazӑ acea privire atȃt de misterioasӑ cȃnd merge prin apӑ, iar peştele este rechinul. Este atȃt de fioros. Ȋn acelaşi timp, ȋmi este fricӑ de ambele specii.