To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Iuliana Enache participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Strejnicu, Judet Prahova, România și are 25 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

ÎNTRE APUS ȘI RĂSĂRIT 

Între apus și răsărit  
privit-am stele multe 
și tot pe ele le-am silit 
poveștile să ni le-asculte.
Iar luna, cea care veghea 
asupra noastră, liniștit, 
nu știu, poate din vina mea, 
sărmana n-a mai răsărit.
Așa ca-n alte nopți senine 
și luminoase de demult,
când tu m-aveai numai pe mine,
iar eu voiam doar să te-ascult,
când ochii ne erau de-ajuns 
ca să-nțelegem ce gândim,
când sufletul era pătruns  
printr-o privire și-un suspin. 

Acum, noaptea înseamnă frig,
înseamnă teamă și coșmar,
iar eu în întuneric strig 
și simt cum mă cuprinde iar 
o negură-nvaluitoare 
ce nu-mi dă drumul nici decum 
până ce sufletul nu moare 
ori este transformat în scrum.


ECOU DE SUFLET

Nu e nimic, e doar pustiu. 
Un gol adânc și liniștit, 
un spațiu liber, răvășit. 
Oare aici trebui’ să fiu? 
De ce e vânt? De ce e ceață? 
Nu văd pe nimeni, niciun chip. 
E-adâncă această fortăreață 
și nu mă auziți când țip. 
Într-un neant tot rătăcesc 
și mi-e atât de cunoscut. 
Zăresc pe cineva...eu sunt! 
Ce-o fi cu mine, mai trăiesc? 
M-apropii și-mi zâmbesc sfios, 
dar parcă nu mă recunosc. 
Atât de cald și de frumos 
Oi fi eu oare? Sau am fost?


STRIGĂT 

O liniște gri, o lumină rece, 
Un loc unde timpul nu trece.
Unde ești captiv în propriile gânduri 
Și-ncerci să aduni printre rânduri 
Un suflet haotic și-mprastiat 
De fericire privat,
De lacrimi-necat,
De lume uitat,
De unii acuzat, 
De toți condamnat, 
De nimeni iertat.
De ce să mai rabd? 
Voi fi scapăt 
Demult, îngropat.