To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Maria Boia participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Cluj-Napoca, Romania și are 36 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

zburător

pe străduțele pe care nu mergi
împreună aş fi vrut
să mă ascund într-o carte într-un raft
ți-am scris nişte versuri
să te simți normal

dintr-odată e iarăşi duminică spre luni
în acest martie al meu
mă simt exact cum ar trebui să mă simt
îmi amintesc fiecare detaliu din tine
precis
a fost adevărul tău
am fost o bere la un standup
a plouat cu miros de asfalt curat

muzica nu e de-ajuns.

ce joc absurd în doi
prelungire a lucidității eului
mă repet şi bat câmpii
cu gesturi comuniste şi paşi gravi
în bocanci de rockeri

poeta e amprenta îndrăznelii proprii


pereţi

ploaia îmi aruncase o glugă pe chip
aşa spera ea să mă spele de păcate
pe fericirii colţ câmpeni
niciuna din noi nu făcea politică
ţi-am bătut pumnul
boop-boop
şi te-am săfiiiubită
desculţă pe un cerc de foc
cu gestaţia limbii materne pe tâmplă
aripile ni se scuturau de cerneală
virgulele nu mai ştiam dacă sunt
ale mele

cert era că într-o pre-beţie
îţi amintisem de placentă

lăbarţată cromatic în nostalgia
imaginii de sine strâmbe
ca o poetă afurisită
ca un legământ decojit mnezic
în subcultura de vis-a-vis
mă găseam fântânar amniotic
pe-un ochi de sticlă verde
cum înrămezi o conversaţie pe whatsapp
uneori

cu toţi pumnii ghemuiţi la piept
te scrie poete


decent

eram aproape sub carapacea timpului
sofisme circulare cât vezi cu yala
vertij în pereţi de trup
nescris

îți arătam cu degetul
cum se schimbă anotimpurile
inima ştia poveşti
doine ştiau şi pietrele
abia le mâzgâlisem aurul apusean
cu litere liminare
peste determinări neplânse
peste un hăhăit sus pe fulicea
efectul de seră ne făcea vraişte

tu îți desenai vinieta sanguin
eu mă număram mai ales în linişte
decent, spuneai
când discutam despre cum cad privirile
dintr-o matematică
trăită fără axiome.
doar coloana se strâmbă
în zona de comfort.

poeţii tăceau
cum tace rama pe o fotografie veche