To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Maria Elena Toma la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Bucșani, Județul Dâmbovița, România și are 14 ani. Este îndrumată de Prof. Florentin Daniel Gheorghe. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Cum să-ți zic

Cum să-ți zic că îmi e dor
Fără să pleci mai departe,
Cum să-ți spun așa ușor 
Când nu sunt în nicio carte?

Cum aș vrea să-mi zici din nou,
Să mă-ntrebi cum sunt, ce fac.
Să îți pese cine sunt 
Fără niciun alt atac.

Nu pot să îți zic în față
Cât de mult vreau înapoi,
Zile, nopți, momente-n viață
Exista cuvântul „noi”.

Vocea-ți blândă e la fel
Și tot vreau să zic mereu, 
Dar uitându-mă spre cer
Merg din nou pe drumul meu.

Cum să-ți zic, când tu nu vrei,
Mă ignori, dar eu nu pot.
Când mă uit în ochii-ți grei.
Nu. N-am să te uit deloc.

Nu, tot nu știu cum să-ți zic.
Că tot nu ai vrea să vii 
Și nu pot să zic nimic
Că ce crezi n-aș putea știi..


Fluturi de rău

Când intri pe ușă, când vocea-ți aud,
De tine nu mai știu cum să m-ascund.
Că știu, nu îți place să mă tot vezi
Și totuși din fluturi de rău nu mă pierzi.

Mi-aprinzi tot în suflet și fluturi și dor, 
Cu fața-ți palidă și ochi ce-i ador,
Dar tu nu te-ncumeți, și eu nu m-opresc,
Pe chipu-ți să-l las, să nu-l urmăresc.

Mă faci să mă-nec în fluturi de rău,
Cu tot ce-am avut și ce-a fost al tău
Și sper că nu știi, dar tot sper să crezi
Că nu-i așa simplu să poți să visezi

La fața ta blândă, la ochii-ți de vis,
La pielea-ți palidă, la păru-ți deschis
Și vocea pe care-o aud în ecou,
Cu gândul la tine, din nou și din nou.

Și fluturi, de-ai tăi, de-s buni, de sunt răi,
De-un timp ale inimii mele bătăi
Care sunt în sincron cu ai tăi pași.
Pe inima mea, de ce vrei s-o lași?


Secretul meu

Secretul meu: că te iubeam.
Acest secret nu ți-l ziceam,
Dacă-l știai, știu că-l pierdeam.
Căci azi știu toți ce îți spuneam.

Și mereu vorbeam de toate,
Amintiri nenumărate,
Rupte-acum pe jumătate
Și știute-n zeci de sate.

E-așa dezamăgitor,
Aveai credința tuturor,
Dar ai pierdut un scriitor 
Ce se gândea la viitor

Cu tine. Altcineva, cu cine?
Și totuși mă gândesc la mine,
Iar iubirea ta nu-mi aparține.

Mi-a mai rămas un singur ceas
Nespart, neatins, nefericit,
Mă uitam la el și mi-a zâmbit 
Și mi-a vorbit cu al tău glas,

Dar nu mai știu ce mi-a zis,
Credeam că vei ști tu.
Că de, le știi tu pe toate
Nu știam că-mi vei zice nu,

Nu știam ce pielea-ți poate.