To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Marta Geanina Răstoacă participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Iași, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Deconspirat

Rămân în vidul absolut
Mă acord cu interesul mut
Înclin balanța cam tăcut
Și sunt gol, fără de scut.

Liniștea, iluziile trecătorilor
Furată de atenția formelor
Și lumea ireală a zgomotelor
Învăluie realitatea formelor.

Conștient de existența sa
Ia amploare și umple mintea
Turbulența topește voirea
Rămân contopit cu simțirea.

In vidul absolut mă regăsesc
Pornesc la drum, îmi dau voie să trăiesc
Mă racordez la visul în care călătoresc
Capăt vibrația de Eu pământesc.


Vindecă

Vindecă la tine,
Ce vezi greșit la celălalt
Îți este ca oglindă
Ce stă ascuns, nevinovat
Așteptând momentul să fie vindecat.
Nu trebuie să schimbi tu lumea
Lasă-i să fie cum vor ei
Exemplul tău mișcă gândirea
Omului din rândul tău.
Fericit poți fi în viață
Dacă nu te împotrivești
La  tot ce vine din față 
Trebuie dar să mulțumești.
Universul sau Divinul
Poți să-i zici oricum ai vrea
Îl cunoști, îl simți, îl afli
Numai când, tu vei ceda.
Orice rău să-l vezi un bine
Că-i venit și el cu-un rost
Să-ți înfrângă doar egoul
Care stă pitit în colț.
Mulțumit atunci vei sta
Că ai ieșit din mintea ta
Sufletului loc să-i faci
Să îți arate, cum  în viață
Nu e nevoie să faci, tu, pași.


O iubire fină

O iubire fină ȋn exaltare a tresărit
Ființa rezultată din cauzalitate și sărut
Desprinsă de origini doar pentru un minut
A lăsat eternitatea reîncarnându-se subit.

Sentimentul ciudat de iubire
Apartenența la o lume în devenire
Infatua ignoranță a ființei
Străpunge claritatea științei.

Imaginația alimentată
De zgomotul gândirii noastre
Ca o moară macină
Străvechile amintiri.

Stăpânii lumii noastre
Nu cred în recunoaștere
Au pus tină și miere
Ducându-ne în cernere
Cuvintele confuze ce stau ca stâlpii vii
Sunt susținute de Domnul
Din temple aurii.