To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Mihaela Gudană participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Ghidigeni, Județul Galați, România și are 56 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Pot

Pot s-alerg, am picioare de ploaie,
Simt pe tălpi umezeala din cer.
Un salcâm parfumat a trecut prin odaie,
Un păcat are-n ramuri mister.

Pot să trec, am în pas o măsură
Peste ceas ora știe de noi.
Un perete-a strigat, plin de ură,
O durere din pieptul cu ploi.

Șiroim amândoi lângă lume
Și un pom naște fructe din trup.
Pot să plec, anotimp fără nume,
Din povestea cu tine mă rup. 


Amânare 

Trag de timp,
Timpul trage de mine,
Uneori cu durere și chin,
Alteori liniar.
Îl primesc așa cum se cuvine,
Ca pe un iubit obligatoriu.
Și-l caut...
Și mă caută...
Îl vreau pe cel bun și dulce.
Furtuna lui mă agață de unele zile,
Inima tresaltă când ochii lui strălucesc.
Trag de timp,
Timpul trage de mine...
Îmi construiesc în gând altă viață,
Pe care o strâng într-un plic nedorit,
Lângă curcubeie.
De ieri am ieșit cu inima pe-afară
Să vadă și ea lumea, 
Care este atât de fericită.
Lacrima ei e căzută în genunchi
Și toate oasele ochiului o dor,
Prin gene curge măduva privirii,
Câteva ariculații la coada ochiului 
Au schimbat cârma spre larg.
Începe altă viață?
Nu lăsa pâinea să se usuce,
Lasă lacrima mamei
Să înmoaie ziua de mâine.


Mai mult

Mai mult decât orice e un amestec
De antimpuri care se cunosc
Nu semănăm semințe de descântec
Și nici pământu-n noi nu-l recunosc.

E lutul ud în piept cum e noianul 
Din dealul ce în urmă a rămas
Mai mult decât orice însemană banul 
E ortul rămas singur, ce ți-l las.

Ferestre mari, pereții de lumină
Se-ntind în față, viața e-n păcat...
Mai mult decât orice e-un semn de vină
Iubirea moare-n ochi întunecat.