To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Otilia Micu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Brașov, România și are 13 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

BAIA LUI KUKI 

 Ce se aude oare? 
 Și este baia cea din care
 Iese tandru abur 
Ca din nasul unui taur?

 Miresme îmbietoare
 Cu iz de cocos și de floare
 Pentru părul lui cel fin
 Este un alin! 

 A ieșit din baie mândru, 
 Și foarte aranjat, 	
 Un băiețandru
 În al lui halat 
 Este abia spălat! 

 Din pletele lui maronii 
 Cu șuvițe albe, aurii 
 Picură apa ușor 
 Direct pe covor!
 Și gura lui cam mare
 Din care se ivește un dinte tare,
 Doi, se transformă într-un rânjet
 Al lui cel mai frumos zâmbet. 

 Eu nu îmi mai doresc 
 Decât să vă povestesc 
 Că acest băiat frumos, 
 Și de neam împărătesc 
 Chiar acum roade un os!


    LUPUL

Sus, pe cer, se-aude o ciocârlie 
Jos, la vale, clipocește un râu 
Mândrul deal și-a luat curea de flori la brâu 
Parfum de flori, vântul adie
Sărută iarba cu frăție 

În lung și-n lat, cât e câmpia de întinsă, nu mișcă nici o ființă 
Doar un șoarece a ieșit, cu pași cât o sămânță 
Stai! - În depărtare, încețoșată, încet apare-o umbră 
Călcând, la orizont, nemărginita tundră.

Colți, urechi ciulite, cu haină cenușie 
Așa priveliște, așa curaj, ce minunăție!
Ciocârlia, șoarecele, strigă toți ,,Ferea!"
Grăbit pășește el, grăbit ca vremea rea.


   O, NINSOARE…                                                                                 

O, ninsoare, o, zăpadă,
Din nori pufoși stătea să cadă.
Când îți văd eu micii fulgi 
Scuturând din aripi lungi,
Cu ghearele subțiri de gheață 
Tot vrând să-ți șadă pe față...!

Mă umpli de bucurie, 
Strecori în mine nostalgie,
Amintirea mea pornește-n zbor
În drum lung și plin de dor
Până la iarna trecută,
Când lumea-ntreagă era mută.

Și acum o sută ierni,
Când tu, ninsoare, zăpada o cerni;
Eu privesc pe geamul școlii,
Norii sunt ca lâna oii.
Copacul, ieri, frunze o mie,
Azi cu coroană argintie.

Acum ninsoarea se oprește
Un ultim fulg spre pământ tânjește,
Se rotește ușor, scutură din fustiță 
Și zboară până jos, precum o musculiță.
O, ninsoare, te rog, mai stai!
O secundă poate ai;
O intrebare vreau să-ți pun:
Vei veni iar de Crăciun?