To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Paula-Elena Briciu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Cluj-Napoca, România și are 27 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

1. De-ar ști!

De-ar ști cuvintele aruncate-n zare,
De unde numeroase experiențe...
Învăluie cu lumină, o lungă poveste 
Peste întrebări și răspunsuri apuse.

Fila cu filă compune capitole,
Cu însemnătate mereu aparte 
În fiecare zi mult mai dezvoltate 
Clipă de clipă prinzând culoare 
Conturate pe petală de floare 

Zi de zi fac parte din povestea proprie,
Mireasmă unor vise , bine definite...
Care nu izvorăsc din întâmplare!
Ci din dorințe mereu îmbrățișate 

Mi-as pune coroniță de dorințe 
Care se înalță prin determinare
Astfel aș putea face o cărare 
Sub triluri de privighetoare
Poezia 
Poezia nu e doar cuvinte 
E o tainică și unică trăire,
Versurile devin chemare 
Către gânduri neînțelese. 
 

 2.  Poezia 
Poezia devine comoară 
De cuvinte care arată...
Unicitatea fără laudă 
O poveste conturată.

Versurile pot fi armă de suferință 
Idealuri neînțelese care se luptă 
Clipe scufundate în unică dorință 
Care se cuibăresc într-o inimioară 

Poezia este lacrimă curată 
A unui suflet care tânjește! 
După o schimbare diferită 
Care să te ducă spre împlinire.


3. Propria trăire!

Nimeni nu știe ce în suflet ai adunat 
Mulți judecă dar fără a înțelege...
Eu arăt ce consider a fi important 
Căci trăirile proprii sunt singura avere. 

Nimeni nu-mi cunoaște supărarea 
Povestea vieții nimeni nu o știe...
Nimeni nu poate alungă întristarea 
Dorințele știute doar de către mine.

Fiecare ființă are propria cărare 
Care nu tuturor e cunoscută...
O traversează într-o tainică tăcere 
Iar inimă la lacrimi devine impună.

Căci uneori scriu trăirile mele 
Care ajută sau poate încurcă 
Sufletele aflate într-o nevoie...
Dar care iubesc și nu critică.

Povestea mea poate folosi 
Dacă la detalii oferi atenție
Căci din inima se va dărui
Trăiri ce îmi aparțin mie .