Concurs de creație literară

Pompilia Felecan, Poezie, Grupa IV

To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Pompilia Felecan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Sânnicoara, Judet Cluj, România și are 50 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

O, Grecie!

Doamne, ce somn adânc,
Adânc precum e marea.
Inima mea bate
Ca valurile talazurile.
Lacrimile mele curg
Deşi faţa mea zâmbeşte.
Visele pe umeri ard,
Deşi ma clatin orbeşte.
Un mers înainte şi înapoi
De vis.
Departe e Grecia şi muzica ei,
Dar o am în suflet şi mă poartă
Spre soare si vis!
Poate s-a risipit ceaţa
Şi toti oamenii cânta şi râd,
Copiii blonzi se scaldă în râu
Şi aleargă.
O, blânda mea ţara dragă!
O, dragă!
Rădăcinile, strămoşii, ne ţin de picioare
Să nu plecăm,
Dar aripile noastre zboară
Spre ţări cu multe portocale.
O, Grecie!
Cântă-ne când vom ajunge
Şi Zorba sa ne aştepte dansând.
O, Grecie!
Îţi vom culege roadele bogate
Şi vom muşca din ele
Ne vom hrăni trupul si sufletul
Şi vom putea zâmbi
După atâţia ani de noapte…
Vom râde şi vom dansa
Greceşte, turceşte, româneşte.
Dar unde ne vor fi rădăcinile
Să ne privească dansând?
Dar unde ne sunt copiii
Nenăscuţi pe pamânt?


Disperare

Speranţe deşarte în ore târzii
Şi vise ciudate, fără de sens.
De ce îmi ceri tu să te chem ca să vii
Când vezi ce bolnav e-al meu vers?

Pe buze fierbinţi, pătate de dor,
Simt vin ucigaş că mă arde
Şi-n suflet te chem, din inimă strig
Nu pot să te stiu prea departe.

Cuvântul uitat, de dor nepătruns,
Vulcanic emană din mine
Şi mâinile-mi gem, departe de trup,
Spre tine, departe, spre tine.

Când tu vei afla ca eu te-am chemat,
Când tu vei veni pe cărare,
Departe voi fi, spre un alt înserat,
Mai mare, mai mare.


Poveste

Şi pentru o clipă timpul s-a oprit
Şi n-a mai curs în goana lui pripită,
Fluidul sânge s-a oprit si el
Pentru o secundă.

Iar inima, cu o bătaie-nceată,
Încet, încet, a reînceput să bată.
Fluidul sânge a reînceput să curgă
Dar invers, pentru o secundă…

Apoi, c-un zâmbet şi-o mişcare alene,
Eu m-am văzut privindu-te prin gene…
Si tot ce s-a întâmplat a devenit poveste,
Poveste adevarată, care este,
Iar noi, doar personaje din poveste…