To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Rafila Maniu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a din Sebeș, Județul Alba, România și are 86 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

TÂRZIU

mi-e dor de 
cărarea
pe care
 bucurându-mi tălpile goale
spre limpezimea 
izvorului de sub munte
îmbrățișam
foșnetul și umbrele
tăcerea și culorile pădurii
dar acum
s-o caut
să sper c-o găsesc
sub haina veșted-peticită
azvârlită la picioare de
copacii dezbrăcați
                            e prea târziu
o pasăre albă
mi-a atins geamul cu aripa dar
n-am lăsat-o să intre
iar acum
când ea-i în zbor fericit
spre înalt
s-o aștept
cu fereastra deschisă
crezând că va reveni
                                e prea târziu

la scrisoarea
din plicul găsit adineauri
în cutia poștală
voi răspunde chiar azi
pentru ca mâine să nu fie
                                    prea târziu

ALEGERE

decât
să-mi sfredelesc gândurile
întrebând
cât dor
le străbate nemărginirile
câți fulgi
le-au desfrunzit ramurile
câtă tainic nerostită așteptare
le-a însingurat malurile
câte stele căzătoare
le-au ars aripile
mai bine
îmi iau în palme inima
îi ascult nerostirea
apoi
îi deschid sufletului fereastra
spre cer
spre Dumnezeu
spre geana de lumină 
a zorilor


CASA SPERANȚEI

speranța
nu mi-o vreau clădită
pe stâlpi de-ntuneric
nu vreau pereți de zgură
cu ferestre oarbe
nici scară interioară
de ceață
tavan de fum
și acoperiș de cenușă
refuz ca arhitect
o silfidă
și ca șef de șantier
un grifon
constructorii nu-i angajez
dintre sarazini
și contractul cu ei
nu-l închei
pe perioadă nedeterminată