To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Raisa-Alessia Dragomir participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 17 ani. Este îndrumată de Prof. Raluca Voinea. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

,,Suflet prozaic” 

Mă întorc și 
Tot mă întorc 
La ideea de cine sunt
Și cine voi fi când o să plec.
Nu vreau să abandonez frunzele prozaice 
Pentru a căuta paradisul. 
Dacă a păși pe puf de caisă înseamnă
A părăsi locul de baștină,
Atunci mă voi pierde printre crăpăturile propriei minți.
Pentru o eternitate,
Vreau să știu pentru o eternitate ce înseamnă fericirea.
Caut și tot caut 
Un sens ce îmi poate liniști mintea.
O suflare nu este îndeajuns.
O mângâiere, nici atât.
Când sunt un ecou ce piere dacă îl strigi,
La fel ca sensul ce răsună în mine,
Eu nu pot fi.


,,Sunt Tot?” 

Stând, vreau să-mi amintesc,
Să scurm în nisip,
Să sap.
Încerc să-mi amintesc cum gândeam acum două veri,
Cum mă simțeam și cum nu știam.
Tot încerc și încerc,
Cu fiecare scoică la picioare 
Socotită cu atenție,
Cu fiecare val și zâmbet de copil,
Pași plesniți de spuma mării,
Un strigăt ce îmi dorește prezența.
Încerc să-mi amintesc că asta nu e tot.
Totuși, mă reprezintă, nu e tot.
Ce am fost acum doi ani,
Astă vară și acum,
Eu sunt toate astea:
Eu sunt toate pietrele aruncate de gândurile și dorurile mele,
Toate scoicile alese de copiii mării,
Toate sorbirile de cafea de pe plajă.
Eu sunt tot
Și voi mai fi.
Totul mă așteaptă.


,,Stele de sârmă ghimpată”
                                                  
Tind spre absolut, spre mângâiere.
Tind spre a mă așeza la locul meu,
La o cabană în nordul Italiei.
Mirosul înțepător, citric mă duce cu gândul la o iubire,
Dragoste ce încă nu am întâlnit-o,
Cea din romane victoriene romantice.
Scârțâie podeaua cabanei mele din Italia.
Se aud țipete ce stau la mila pașilor mei,
Perdeaua dansează cu praful observat de soare,
Razele îmi dezmierdau obrajii și un ochi.
Este iar iunie.
Munții Alpi se preling mie, îmi țipă în urechi.
Aud fluturatul rufelor de pe sârmă.
E intim.
Uit, dar uit!
Mă întorc, și iar uit!