To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Roxana Maria Codreanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Brăila, România și are 12 ani. Este îndrumată de Prof. Mirela Curcǎ, Colegiul Național „Nicolae Bǎlcescu”, Brăila. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

I.	Propriile mele andrele

Au înfipt în mintea mea propriile lor andrele,
Mi-au spus cǎ ideile-s fantezii,  cǎ cele cu eroi şi zmei,
Au amețit firul gândurilor și au deşirat visele mele
Încercând sǎ le-mpleteascǎ cum vor ei.

Mi-au spus cǎ barca cu opinii,
Cu relevații copilǎreşti,
Se va scufunda-n lumea largǎ
Nu cât zici “peşte”,  cât clipeşti!

Mi-au zis cǎ-ntr-o noapte înstelatǎ
Mǎ voi regăsi printre stele 
Şi-o sǎ mǎ-ntreb ce lanțuri
Nu mǎ lasa sǎ fiu ca ele.

O sǎ realizez apoi
Cǎ  printre mǎrile nemiloase eu m-am pierdut
Şi-o sǎ simt gustul amar 
Al neputinței de a o lua de la început.

Mi-au spus cǎ lumea-i durǎ
Cǎ va intra parşiv în inima mea 
Şi, când voi lăsa garda jos,
Malițios zâmbind, o va schimba.
Şi,  pe zi ce trece, cu armele ei
Şi cu puterea mea
Mă va detrona.

Deteriorarea personalitații mele i s-ar pǎrea un joc.
Şi dacǎ uneori cad, cui îi pasǎ?
M-oi ridica eu la loc!
Cât nu are ce pierde, pot fi un joc de noroc.
Şi când mi-am terminat misiunea mǎ-nlocuiește pe loc.
Manipulare bolnavǎ sub gesturi prietenesti?
Comportamente omenești!

Mi-au spus cǎ nu se poate
Pentru ideile mele deşarte
Sǎ mǎ desprind de dulcea realitate
Şi sǎ fiu manipulatǎ’
Cu gratii sechestratǎ, 
De o falsitate de persoanǎ,
In propria mea inimǎ care cândva, a fost curatǎ.

Si cel mai rǎu e când îmi spun:
“Pentru tine vreau tot ce-i mai bun”
Când îi vǎd cǎ mǎ tratează ca pe-o floare într-o vazǎ
Incurajatǎ de ciulini, cǎ-i mai bine sǎ nu crească.
O-ndoapǎ cu păreri subiective și opinii
Se folosesc de slǎbiciuni şi trasează bariere şi linii.

Şi cel mai important lucru acum ți-l spun:
Sǎ nu te abați de la drum!
Dacǎ un soare sălășluiește în tine, lasă-l sǎ ardǎ
Lasǎ lumina lui sǎ te ghideze
Si, lin , lasǎ și timpul sa treacǎ.
Cât tu croșetezi spre zare, o nouǎ cărare.
Ți s-au dat andrele, lânǎ şi ață:
Pe locuri, fii gata, croşeteazǎ o nouǎ viațǎ!


II.	Bilete de avion de hârtie

Trăim într-un secol vitezoman,
Suntem cu toții piloți de Formula 1
Un secol în care-ntr-un minut trece-un an
Iar imanicul nostru, timpul, fuge ca nebunu’.
Mǎ rog, ideea este simplǎ, fără doar şi poate!
Trebuie doar sǎ trasezi planurile cele mai importante
Numai şi numai în creioane colorate!
Nu înțelegi? Dar de când n-ai mai deschis o carte?
....
Asa de mult?! N-ai mai citit nicio poveste?!
Nimic incluzând, dar nu limitându-se la feți frumosi şi pasări maiestre?
Din cate înțeleg : visuri triste, munca de birou,
Imaginație zero , viața trece pe lângă tine mai repede ca un metrou
Şi in povestea ta nu mai ești nici măcar protagonist, d-apăi erou!
Şi-am auzit cǎ nu mai cetești nici poezii, nici proze!
Si, oficial, nu mai ai nicio carte cu poze!
Este mai grav decât am crezut....
Te pot diagnostica cu ahekxmnsuhuhdbehbbdhcsdsdcsbs....yerz acut!
Sau, mai simplu(cǎci nu doar doctorii citesc poezii),
Ai boala adultului de gradul șapte mii!

Ma tem cǎ singura rezolvare este una drasticǎ,
O întorsătură spre o lume fantasticǎ 
Pe care nu ti-o amintești
Dar o s-o știi dac-o zărești.
Așadar , îți scriu în rețetă
Sǎ-ți iei jucării, un leagăn şi-o rachetǎ.
(A, si nu uita!
Ia-mi și mie ceva!
Altfel, vraja mea nu merge 
Şi cu nimic nu te vei alege!)
Într-un final, ca tratamentul complet sǎ fie:
Fugi şi cumpără-ți bilete de avion de hârtie!
„Ce-s alea şi de unde le iau oare?’’
O foarte bunǎ întrebare!
O foaie iei, o modelezi,
Avion din ea sculptezi
Şi iți vând acum un pont:
Nu uita sǎ-i faci pilot!
Urci și iei neapărat locul de la geam, 
Cel mai în spate, depărtat de mulțime,
Cǎci asta este discuția ta cu tine 
În care sǎ-ți vezi viitorul tam-nisam.
Nu e un zbor lin, nici ușor,
Ba e chiar obositor!
Dar scopul lui nu e sǎ-ți oprească lacrimile
Ci sǎ te facă sǎ privești cu zâmbet spre viitor.
A, si alt lucru interesant......ummm...(stai cǎ l-am uitat....)A , da ! Nu are destinație!
Sari cu parașuta încercării din el când simți o inclinație spre o inspirație!
Plutești prin acest tărâm făcut din imaginație ,
Te plimbi printre stele, intri într-o formație 
In aceastǎ lume în care ideile cresc şi se răspândesc de parcǎ ar fi vegetație.
Nu știu nimic sigur și nici nu trebuie sǎ știu
Nu existǎ reguli în creativitate,
Pot înșirui pete de culoare, ori cuvinte care sǎ-mi reprezinte unica personalitate!
Pot sǎ inventez, sǎ creez orice am nevoie!
Important este s-o fac de bunǎ voie.

Știu cǎ o sǎ fiu cândva ca tine, anii trec, voi îmbătrâni....
Dar iți jur pe roșu și iți garantez, copilul din mine nu va pieri!
Multe vorbe fǎrǎ sens aruncǎ adulții fără minte 
Citind aceasta poezie și auzind aşa cuvinte!
Dar, te rog nu fi ca ei!
Stii ce de la viată vrei!
Dar cum am zis, adevăratul eu nu va pieri.
Ei nu mă ascultǎ, dar poate ar trebui........
Morala pentru poezie?
Bilete de avion de hartie!


III.	Exploratorii

Eşti gata sǎ strigi „uraaaaa’’?
Pornim aventura!
Ce multǎ distracție o sǎ fie!
O s-ascultǎm melodie dupǎ melodie!
O sǎ intrǎm într-o lume fermecatǎ!
De niciun lacǎt nu este ferecatǎ!
Este chiar o expediție periculoasǎ!
Orice se poate întâmpla pe aceastǎ planetǎ misterioasǎ!
Dar existǎ şi o laturǎ frumoasǎ:
Cunoaşterea, adevǎrul, cultura şi experiența miraculoasǎ!
Chiar meritǎ sǎ ieşi din casǎ!

Stai, ce?
Te pǎtrunde frica?
Hai, cǎ nu pǎțeşti nimica!
Avem atâtea lucruri de descoperit!
O sǎ regreți cǎ n-ai venit!
„E un risc”
Da, e un risc....
Un risc cǎci cǎlǎtoria
(Acum lǎsând la o parte fantezia)
Are dus, dar n-are întors
Chiar de îți poate întoarce viața pe dos....
Ştii de unde ai venit, dar nu şi unde vei ajunge,
Ştii de unde a pornit soarta, dar nu și unde se va scurge.
Dar, te rog, acum, nu plânge!
Nu vezi cǎ afarǎ ninge?
Ninge cu speranțǎ, cu idei,
Ninge oricât și oricum vrei ,
Ninge cu încredere, cu perspective....
Iar prognoza aratǎ 0% șanse sǎ ningǎ cu gânduri negative.
Este șansa noastrǎ,
Nu te sfii!
Dacǎ eu știu cǎ vei reuși, și tu știi!

Nu te gândi la o emoție, n-o frǎmânta, simte-o înǎuntrul tǎu!
Poart-o cu tine oriunde, la bine și la rǎu!
Ştiu și cǎ harta-i încâlcitǎ, 
Cǎci ea se schimbǎ într-o clipitǎ!
Viața e grea, dar și ușoarǎ,
Nu existǎ opțiunea de „ a doua oarǎ’’
Şi nici nu știu dacǎ asta ar trebui sǎ doarǎ.
Este dǎruire și-i și cǎtușǎ,
Este greiere , dar și capușǎ,
Este frig, dar și mǎnuşǎ,
E bibelou și-i și pǎpușǎ.
Important este sǎ simți,
Sǎ-ți iei inima în dinți,
Sǎ știi cǎ teama-i mai puținǎ
Şi speranța e „de vinǎ”
C-ai încercat
(Poate ai pierdut.) 
Dar, de fapt, ai câștigat
Cǎci ai crezut de la-nceput.

Acum cǎ ți-am explicat
Care sunt în viațǎ adevǎratele culori,
Mai am o singurǎ întrebare:
Vrei sǎ devenim exploratori?