To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Seren Altintop participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Bistrița, România și are 24 ani. Este îndrumată de Prof. Ionela Silvia Nusfelean, Palatul Copiilor Bistrița. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Redenumire în definitiv

A fi
sau a nu fi
glonțul 
din moartea cuiva
coaguli din rana ta
în propriul Orient Express,
templu al ființei.

Inspirând gaz
din foc emoțional
șantaj irațional
să deconspir forțat
și devreme
cine suntem.

Teama e haină
dar nu e de vină
pentru toate durerile mele
pot să strig, să sufăr 
dar nu mă pot ascunde...
într-un colț de veghe
unde lumina reală
nici nu pătrunde.

Nu sunt o sugativă
dornică de iubire,
nu umplu golul,
nu ating cu vârfurile ființei
solul
nu-mi găsesc și nu-ți găsesc,
rădăcinile
dar împreună 
ne-am orientat
în dezordine.
Cum ne-am găsit?

Sculptați unul
după modelul celuilalt
geamănul unui geamăn
strigătul unui strigăt,
numelui
ce mă cheamă
și-n acte, și-n suflet
o singură dată:

"Iubire."
Cioc, cioc!
niciunul din noi
nu e acasă.

Căci acasă
suntem... doar atunci
când în sfârșit ne vom întâlni
cu firmituri-speranță de ne vom hrăni 
târându-ne prin viscerale abise
iubire post-mortem să pătrundem
doar noi
și ultimul soare
care a uitat__ să apună
să se scalde în neantul de voci de strigoi:
"iubire, o singură iubire pentru totdeauna."


{[(prurit =/relație)]}
mă simt... 
ca o infecție 
pe pielea cuiva
care nu știe cum să facă în disperare 
să-și smulgă 
pielea asta infectată care sunt eu__
cu CARNE cu tot.

mă simt
ca ultima rămășiță de CARNE
de pe farfuria de kebab
pe care o dai pisicilor
pe-un trotuar de Istanbul

Și nu mă simt jegos
ci doar nemulțumită 
de colocatarii mei:
norii de furtună 
care îmi spală gustul
amintirilor cele bune, 
când și eu eram… cum eram…

o CARNE crudă
pe care nu o agăți la club
ca umerașul de hotel 
o CARNE crudă 
pe care nu e scrijelit numele tău 
o CARNE crudă 
neetichetată cu procente de valoare nutritivă.

Nu sunt om.
Nu am chip.
Nu am viață.

Sunt doar eu____ 
un gând creponat,
ceramica dintre tu și eu
cioburi şi kebab de Istanbul
printre pisici și pietre.

În urma ta arunc tot.

să fie cioburile din carnea mea
ultimele fisuri
prin care te privesc pe tine
după ce mi-ai spart oasele-n podea.

În urma ta arunc tot,
şi mă înghite pământul.


Univers neîmplinit

Ultimul strop 
din rezerva de romantism
sper să curgă 
spre căile 
Divinității 

Tunete de speranță 
surzesc percepția 
cea de zi cu zi

Te mai agață
doar un nod
în stomac
de dragostea timpurie__
dar de murit, e moartă.

Îngrop în rugăciune 
în șoapte 
în renunțare 
flamele aprinse de altă dată 
și din Înaltul Far
cu lumini de veghe stinse____ _mă arunc_
…până-n străfundul Lumii.

Să se încheie 
o dată și pentru totdeauna 
pecetluita-m soartă,
cea de prunc.

M-arunc? M-arunc.
Blestemată nechemare
fără iubirea cea de toate zilele
Blestemată cunoașterea și libertatea și gândirea
fără de bunătate 

Să se încheie 
o dată și pentru totdeauna 
pecetluita-m soartă,
cea de prunc.

M-arunc? M-arunc.
și să mor din mine însumi,
fie de cu Voința Ta,

am să iau naștere
__încă o dată.