To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Simona Iordache participă cu al doilea grupaj de poezii la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Constanța, România și are 39 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

DOUĂ SILUETE
                                                                                                                           
Umeraşe atârnate cu rochii negre ataşate
Amintiri contorsionate , la ghenă aruncate
Siluete negre , suple pe grilaj stau agăţate
La soare privesc uitate
Cine le-a purtat , nu poate 

Să le facă mototol , cu intestine stricate
Pateuri aruncate , plastice şi sticle sparte
De ploi şi praf vânturate
Cine le-a purtat a fost
Elegantă în port şi glas

Siluetă de felină ce cu stil le-a aruncat
Pe umeraş foarte călcate , de amintiri legate
Cu miros de caviar , colier primit în dar
Diamante ataşate , reverenţe aplaudate
O fi fost un mare star , o fi investit în artă

În suflet , ego şi trup , în istoria ce o lasă
Pe o scenă aleasă 
Poate nu a lăsat moştenire
Dar cei dragi au preţuit-o
De-i indepărtează esenţa , cu atâta eleganţă

E un cartier de blocuri
Vile nu-s , oameni prea mulţi
Cu valori şi mii de feţe
De poveţe
De esenţe.


FIR DE VIAŢĂ

Plat , micuţ uşor curbat
Sub lavoar e aruncat
Punct negru neobservabil
Sub atâtea umbre , falduri
Jocuri ce apar , pe podeaua de cleştar

Zilele trec , nu-i observat
Punctul negru s-a mutat
De-ţi ajunge și la nas
Nu înțelegi ce poate fi
Prin grilajul de la baie

Scurgere cu mistere firul vieţii se ascunde
Micuţelul sâmburel a rodit şi din mocirla
Decantare de săpun de viaţă îşi face loc
Dau să scot acel intrus
Ce punct negru , deranjant

Dar minunea se arată
Ochii ca de dimineaţă , ascund visele de seară
Pâcla viselor pe ei ceaţa , albul zorilor
Se-ntrevede acel punct 
Trag şi nu se mai termină

Infinită speranţă , bucurie
Rădăcini ce mustesc de viaţă
Sâmbure , este acel punct
De la pepene plecat , s-a crăpat
Alb , fir de mătase a creat 

Cu mustăţi albe , solide
Mugurel verde în vârf
Matca mamă tot pe el
Găsim loc la soare în glie
Merită , încăpăţânare lui

Pentru viaţa din mocirlă
Loc sub soare îi găsim
Îl plantăm , îl tot rodim
Noi mocirlă-i oferim
El ne dă rodul din plin.


LEGĂTURI APLATIZATE

Cepe multe în mănunchi , strâns legate în buchet
De micuţe le sădim , trebuie timp să le rodim
Apă multă şi răbdare dau mustăţi şi-s toate o floare
Tulpiniţe alb verzui în bătaia vântului
Omul gospodar le alege , le culege

În buchete le aşează
Rânduri , rânduri în lădiţe
Stau precum nişte căpiţe
Spre românul ce pofteşte   
Câtă ceapă când doreşte

Proces lung şi de durată
În batjocură e luat , de automobil aplatizat
Ceapa cu mustăţi şi fire
E răpusă la pământ
Asfalt dur sţi prea fierbinte

Roţi încinse la maşini
Praf şi noxe , zgomot mult
Pentru prea fragila plantă
Ce nu-i atent studiată
Ori tăiată-ntr-un pahar

Să servească la o masă
Nu să stea pe caldarâm
Strivită precum e pielea
Ce se toceşte în călcâie
Cu oamenii exact la fel

Greu îi sădim şi îi rodim
În pântec îi preamărim
La apariţie uităm de existenţa lor
Orice naţie ar avea
Se găseşte cineva a-i batjocori cumva

Creştem şi ne dezvoltăm
În relaţie evoluăm
De-s toxice le evităm
De-s cei apropiaţi în joc
Nu-i putem evita deloc

Creştem şi ne dezvoltăm , să le arătăm noi lor
Încercăm şi izbutim , precum ceapa să rodim
Ei ne întind şi ne îndoaie
Precum ceapa foaie cu foaie
Ne vor chiar aplatizaţi , nu îmbuibaţi şi realizaţi.