To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Sonia Iluța participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Zalău, Județul Sălaj, România și are 11 ani. Ea este îndrumată de Prof. Minodora Constantin la Liceul de Artă „Ioan Sima” din Zalău. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

     Orașul în care visele se fabrică

     A fost odată un băiețel mic, firav pe nume Migy, care descoperi un oraș ascuns printre nori. Nimeni nu știe cum a ajuns acolo însă era un loc fantastic. Acolo s-a întâlnit cu o fetiță tare simpatică pe nume Mia.
     -	Salut! spuse fetița. Ce faci? Ești nou?
     -	Salut! a spus Migy cam confuz. Daa...sunt nou.
     -	O, foarte bine! eu te voi însoți în toate călătoriile tale! zâmbi fetița. Vino, prima destinație, la bibliotecă! Nu mai zise nimic, îl prinse pe băiat de mână și aruncă cu un praf peste ei care i-a dus direct la bibliotecă.
     -	Poftim cartea! pune degetul pe litera “V”!
Migy puse degetul pe literă și înainte să pună o întrebare cartea i-a atras înăuntrul ei:
     -	Wow! Spuse Migy. Încă nu înțelesese ce se întâmpla.
     -	Uite! te-am adus la regina orașului! ea conduce orașul de aici, din această carte.
     -	Wow! orașul vostru e foarte interesant dar de ce a trebuit să pun degetul pe litera “V” de pe copertă?
     -	A! o întrebare foarte bună! e simplu. “V” vine de la vise.
     -	Dar... unde e regina? eu nu văd nici castelul!
     -	Tu crezi cu adevărat că orașul și tot ce vezi există?
     -	Păi... nu prea cred! adică uite-i pe copii aceia cu acadele mai mari decât ei. Pe lângă castelul pe care Migy încă nu-l vedea erau copii mari și mici care se jucau cu pui de unicorni.
     -	Nu ai șanse să o vezi nici pe regină nici orice alte frumuseți ale orașului nostru.
Migy se gândi... “Eu cred! Eu cred!” și dintr-o data un minunat castel apăru în fața lui ca prin minune.
     -	Îl văd! strigă el. O pot vedea și pe regină!
Regina stătea la geam înconjurată de păsărele mici și mari care ciripeau bucuroase.
     -	Perfect! să mergem!
Au intrat în castel și au ajuns la o mașinărie care te putea ajuta să-ți faci propriul vis. Dar ce să vezi! mașinăria era stricată iar cei doi copii trebuiau să o repare.
     -	Dar cum e posibil așa ceva? întrebă Migy.
     -	Nu știu! poate e ceva provocare peste care trebuie să treci când ești nou și vrei să-ți personalizezi visul.
     -	Oh! ști cum facem? Mia? unde ai dispărut? 
     -	Sunt aici la geam! mi-a venit o idee! vezi casa aia de acolo? întrebă fata?
     -	Da!
     -	Casa aia aparține celui mai priceput mecanic! Să mergem acolo! spuse ea aruncând din nou cu acel praf magic. Am ajuns!
     -	Și acum? intrăm?
     -	Sigur, haide!
Copii au intrat în casa mecanicului și i-au povestit tot ce s-a întâmplat. Mecanicul a fost de accord și împreună au reparat mașinăria aceea.
     -	E timpul să-ți pui o dorință! spuse Mia.
     -	Îmi doresc… să călătoresc în Barcelona!
     -	Migy! Migy! trezește-te!  spuse mama lui.
     -	E dimineață? Am visat?
     -	Da scumpule.
Anii au trecut. Migy încă se gândea la vis. El si-a deschis propria afacere care i-a permis să-și cumpere o casă în Barcelona. Atunci Migy și-a dat seama că singurul care făcea ca mașinăria să împlinească vise era chiar el. El trebuia să creadă și să lupte pentru ceea ce-și dorește.
	Această poveste a fost spusă mai departe copiilor apoi nepoților și fiecare urmaș își construia un oraș ( în care ori ce este posibil) în suflet.
	Ce vis frumos!