To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Toader Rusu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Stroiești, Județul Suceava, România și are 39 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Somnul I

Mă cheamă cântul la odihnă
Prin glasul obosit al mamei:
„Hai! Nani, puiule! La somn, în tihnă,
Adormi, să nu te prindă noaptea spaimei!

Hai, dormi, că mama-i lângă tine
Și brațele-mi ușor te-or legăna...
Hai! Nu e vreme de suspine.
În vis, toate acestea s-or uita.”

Mama îmi pune mâna-n tâmplă,
Iar în obraz, o sărutare.
Și somnul vine... Mă înghimpă
Cu visele ce-aduc uitare...


Somnul II

Mă cheamă inima în odihnă
Prin șoapta încântătoare a iubitei:
„Hai, dragul meu! La pieptu-mi de cadână
Adormi,  necuprinzându-te ispitei!

Hai, dormi aici cu mine alăturea,
În brațele-mi fierbinți, întinse-n volburi.
Hai! De-i vreme bună, vreme rea,
În vis s-așază mii de colburi.”

Frumoasa îmi pune buzele pe buze
Și-n minte o dulce frământare.
Iar somnul vine... Nu vrea să-mi refuze
Nimic din visul ce e tulburare...


Somnul III

Mă cheamă Crucea la hodină
Prin tilincuța ruginită-a sorții:
„Hai, fiule! Cât încă e Lumină Lină,
Adormi, să nu te aprindă orții!

Hai, dormi, la umbra Răstignirii...
Cu brațele-mi adânci te-oi ușura...
Hai! Că e vremea Odihnirii,
În acest Vis, nimic nu s-a uita.”

Crucea îmi pune razele pe frunte
Iar pe bătrânul piept, iertare.
Și somnul vine... Mă trimite
În Vis cuprins de neuitare...