To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Silvia Zaharia participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din București, România și are 39 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Stop

Îmi spui să mă opresc,
Cumva în glumă,
Cu gândurile-n altă parte,
Eu te ascult,
Cu sufletul în palme
Și mă gândesc,
Ușor mirată
Cum să oprești o inimă
Să bată,
Iar ochii să-i oprești 
Să vadă.
Cum să oprești 
O Înviere?
Cum să mă întorc
În timp
Și să rămân în noapte?
Tu știi ce-mi ceri,
Cu zâmbetul pe buze?
Tu realizezi că mă condamni
La moarte?
Îmi ceri să mă opresc,
Fără să știi,
Că am ajuns
Mult prea departe,
Iar din înaltul cerului
Nu vii
Decât întors
În lut
Și-n ape.

***
Rime despre melci

Mi-ai spus să scriu
O poezie despre melci
Un vers ușor de primăvară
Despre distracții,
Despre stat afară.

Dar n-am avut decât tăceri
Și mi-a ieșit o poezie tristă,
Un vers greoi și cenușiu,
Despre iubiri în anotimpuri reci,
Despre dorințe și putință.

Din lacrimi și sughițuri,
Târziu în noapte,
Am scris despre o dragoste
Ce n-a mai fost,
Despre noi doi,
În rime fără rost.

***
Pauză de iubire

Iubirii să-i pun pauză
Nu pot
Nici dorului să-i spun
Să se oprească,
În vise și speranțe
Îmi socot,
Și clipele,
Și viața pământească.

Mă bucur infinit,
În timpul scurt,
De dragostea ce-ți port
Și de a noastră nebunie.
Te simt în mine,
Ca pe un scut,
O dulce și intensă
Estezie.

Îmi ești de ajuns,
Îmi ești prea mult,
Nu te-aș schimba
Nici pe o mie.
Mi-e dat să te sărut,
De-acum în gând,
Să te cuprind
Doar cu a minții feerie.

Și-am să trăiesc,
Și-are să-mi fie bine,
Și-am să mă ascund
În zâmbete de complezență.
Cu ochii mari privind
Mereu spre tine,
Sperând că într-o zi,
Vom fi.
Noi doi
Și atât…
În simplă și deplină
Congruență.