To read the creation of Miruna Nicoleta Milea, request a translation by clicking the “Translate” button.

Miruna Nicoleta Milea participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Bacău, România. Miruna Nicoleta are 19 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Adolescență

Sufocat mi-e sufletul, 
O oală sub presiune 
Parc-așteptând, mai nou, 
S-apară… 
O minune!

Regretul, agonia, disperarea surdă 
Cuvintele de laudă, apartenență , grijă… 
Toate sunt pe dos! 
La fel ca chipul tău frumos 
Atins de bruta numită: 
Adolescență.


Aviator terestru

Un fum aparte de țigară,
Zboară!
Atinge cerul, apoi se face scrum,
Ca un aviator terestru,
La final de drum. 

Un fum de vis, altul de neființă, 
Așteptând parcă să vadă viața în esență. 
Un vis pierdut, lipsit de sens, 
Ca un aviator terestru atins de roșu intens. 

S-accepți o dificilă aprobare! 
S-accepți un destin plictisitor! 
Să îți ucizi copilul din interior 
Ca un aviator terestru ucis de nepăsare.


Orchestra

Am respirat adânc, 
Totul era concret, 
O mică repetiție 
Pentru marele concert. 

A început să cânte familia viorii, 
Violoncel, vioară, violă, contrabas. 
Era ciudat cum îmi cântau seniorii 
C-un ritm atât de laș și de extras. 

Era o discrepanță absolută 
O durere a-ntregii armonii, 
Iar dirijorul cu o voce mută 
A devenit subiectul întregii melodii. 

Priveam atentă întreaga debandadă 
C-o satisfacție aparte am decis! 
Am apăsat arcușul de vioară, 
Și-un cântec roșu a-nceput precis. 

O melodie surdă, dar sonoră 
Un cântec laș, atât de antrenant 
Un întuneric în lumina aprinsă 
Și-un tremur indecis, vibrant. 

Orchestra mea a început să sune 
Un tumult inuman al tobelor pustii, 
Iar ritmul lor a început s-adune. 
O simfonie a țipetelor de copii. 

Cu un final aprins, plin de elan, 
Am apăsat cu forță clapele de pian 
Sunetul lor surd părea un vis. 
Și-o voce-n sală a-nceput sa strige: 
“Bis!”