To read the creation of Ștefan Zară, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ștefan Zară participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din București, România. Ștefan Zară are 47 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

CONJUGAREA VERBULUI

Conjugarea verbului a iubi
N-am înțeles - o vreodată.
Eu iubesc, să iubești, ar iubi... 
ce înseamnă? Iubirea-i în El, 
Noi suntem vânzători de cuvinte. 
Conjugarea verbului a fi
N-am înțeles-o vreodată. 
Să fii, El este, ar fi...
Când nu ești, îmi vine să plâng dintr-o dată, 
Înjugat la cuvânt să iubesc! 
Conjugarea verbului a juca
N-am înțeles-o vreodată.
Eu mă joc mai mereu, când tu ești 
Spre Iubirea Cea mare, lunecând
într-un joc de cuvinte. Ce mireasmă! 
Conjugarea verbului a muri
N-am înțeles-o vreodată. 
Noi murim, să nu mori, ar muri. 
Când iubești, cum să mori? 
Împreună trudind la cuvânt ca să fim! 
Conjugarea verbului e o trudă. 
Când iubești, 
Un cuvânt
E povară.


CANTUS OSCINIS

Odată, am zburat într-o lume
Care nu mirosea a lumină.
Nu aveam niciun loc spre odihnă,
Obosit de zborul întors către mine.
Nu avea rouă, nu avea flori,
Nu avea niciun gust de iubire,
De lacrimi, de zâmbet, 
De inimi arzânde.
Nu avea poduri să pășesc,
Bătând din aripile'mi tot mai frânte,
Spre Dincolo, departe de mine,
Ci mă ținea robit în sinele-rug,
Umbrit de o lumină apusă demult.


SÂNZIENELE

Să ai ochi să vezi cerurile deschizându-se, 
În sufletul iubirii tale, 
Primind în el lumina visurilor, 
Visate sub lună plină.
Să ai putere să le privești pe ele, 
Pe Sânzienele, ce dănțuiesc în roua nopții, 
Prefăcând-o în aghiasma dimineții, 
Spre a ostoi inimile arzânde
De dorul iubirii curate. 
Să ai curajul să dansezi nebunește cu ele, 
Cu Sânzienele, ce dăruiesc iubirea
Precum aghiasma dimineții, 
Ce răcorește sufletul de păcate.
Sânzienele, Ielele, Dânsele, Albele,
Îndrăgostitele de lumina nopții,
de tinerețea sufletului,
de curăția trupului
alb ca lumina lunii.
Horesc nestingherite,
cu vălurile aruncate,
căci frumusețea le acoperă
de-ntinăciunea `ntunecată.
Să ai putere să privești cerul Sânzienelor
dezgolite de umbra ce acoperă trupurile.
Frumoasele, Șoimanele, Milostivele, Măiastrele,
Udate cu apă sfântă pe trupul întreg,
Șușotind în descântece cântate, curate,
Ele, Sânzienele, dănțuiesc sufletul tânăr în lumina iubirii,
ducându-l departe, departe, departe...
Să ai ruga să vezi cerurile deschise de iubirea curată,
adusă în lumina de argint a Lunii-pocal,
Să bei nu cântecul,
ci descântecul Iubirii-Lumină.