To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Maria Elena Toma participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Hăbeni, județul Dâmbovița, România și are 13 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Locul în care toate grijile dispar

Locu-n care toate grijile dispar, 
Locu-n care uit de zile rele
E locu-n care și eu mă repar
Și nu mă mai ascund după umbrele.

E locu-n care nu mă mai lovesc,
Decât razele soarelui câteodată,
În locul ăsta nu mă mai uimesc
De cât de rea e lumea asta toată,

Unde vorbele rele sunt mute,
Unde sunt sigură că nu le mai aud,
Până și Domnul vrea să le mai uite,
Dar nu poate fi atât de crud.

Aici adevărul nu mă minte în față,
Căci rău nu se mai întâmplă nimic,
Aici mă pot bucura de viață
În orice minut, nu doar un pic,

Locul în care mereu am să revin 
Unde și viața se simte mai frumoasă
Locul de unde plec, dar doar puțin
Căci nu-i alt loc precum acasă!


Uitându-mă...

Nu mă uita, și nu uita
Cât de mult eu te-am iubit,
De nu ne vom mai vedea 
Vreau să știi ce mi-am dorit!

Îmi doresc să mă ții minte,
Să știi că noi am existat,
Te rog să nu pleci înainte 
Să știu și eu că m-ai iertat!

Acum știu că am greșit,
N-am să mai greșesc așa,
Nu am să îmi mai permit,
De-acum nu voi mai trișa.

Vreau să știi că îmi e dor
De acea pereche perfectă,
Noi eram! Și era așa ușor,
Dar acum perechea e defectă

Nu mai e, decât o față tristă,
Eu, așteptându-te pe tine,
Sperând că încă mai există 
O șansă să te-ntorci la mine.

Dar nu ți-a fost greu să mă uiți,
Ai trecut peste ce-a fost, 
Au trecut deja ani mulți,
Și să te-aștept nu mai are niciun rost.


Războiul nostru

Cum am ajuns așa departe?
Cândva eram prieteni noi,
Dar astăzi ce a ne desparte, 
Cum am pornit acest război?

De ce ne-am tăiat în cuvinte
Și nu ne-am bandajat rana fierbinte?
Acum în fiecare zi se simte
Mai tare și mai tare ca-nainte.

Am uitat că noi eram prieteni,
Ne știm unul pe altul drept dușmani,
Am uitat să mai fim și oameni,
Să privim prentre certurile acestor ani.

Rană peste rană
Ne-am lovit unul peste altul,
Dar cine-a spart a noastră ramă?
Cine-a început asaltul?

Poate tu nu mai știi, 
Dar eu încă-mi amintesc 
Și chiar de-n urmă n-aș privi,
Vina ta nu pot s-o ocolesc.

Războiul tu l-ai început,
Dar știi că eu l-am continuat,
Nu mai vreau să te ascult,
Căci ce-ai mințit tu, n-am uitat.