To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Alina Dorina Bercuci participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Colacu, Județul Vrancea, România și are 25 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

       Libertate

	Libertatea este unul dintre cele mai invocate concepte al omenirii, dar neînțeles in totalitate. Atât stoicii, cât și existențialiștii, au contemplat drama ființei umane ca pe o luptă interioară a sufletului, prins în labirintul efemerului material, și a conștiinței, constrânsă să se definească și să se afirme într-o lume a sistemelor care o limitează, o clasifică sau o neagă. Ea este amintită în discursuri politice, invocată în proteste, apărată în tratate filozofice și conturată în literatură. De la Platón la Sartre, de la Iisus la Kafka, libertatea a fost mai degrabă o chestiune de profunzime existențială, o întrebare și nu neapărat un răspuns. De ce? Pentru că, în esența ei abisală, libertatea nu se poate defini în afara relației omului cu sine însuși.
	Alegerea libertății prin lipsa conștiinței de sine face ca aceasta să devină o iluzie. Libertatea reprezintă cunoaștere, renunțarea la validarea aparențelor inșelătoare prin lupta dintre dorința de a-și deschide aripile și teama de a cădea. Libertatea nu este absența constrângerii, ci prezența sensului. Omul contemporan a devenit prizonier al propriei nevoi de validare, imaginându-și că libertatea constă în absența limitărilor impuse de exterior. Adevărata limitare nu vine din exterior, ci din interior – din teamă, dorințe neimplinite și prejudecăți. In adâncul dorinței căutării libertății se află cea mai subtilă închisoare – aceea în care gratiile nu sunt din metal, ci din idei limitative.
	A fi liber nu înseamnă a trăi fără reguli, ci a trăi conform unor reguli asumate. A fi liber nu înseamnă a face totul, ci a înțelege ce merită făcut. Veridica libertate presupune efortul autocunoașterii, asumarea confruntării adevărului -oricât de dureros- cu orice umbră de iluzie. În lipsa acestei confruntări, libertatea se transformă într-un decor superficial, într-o mască opacă  pentru o lume tot mai dependentă de mecanisme iluzorii.
	Privind istoria, vedem că oamenii au instaurat tiranii în numele libertății. Nu au mai crezut în zei, dar s-au înrobit ideologiilor. Au dărâmat ziduri, dar au ridicat gratii mentale. Așadar, libertatea nu este niciodată garantată, nici definitivă. Aceasta este rezultatul unui efort continuu, o luptă neîntreruptă împotriva pasivității gândirii și a indolenței spirituale.
	Socrate a ales abordarea fără frică a necunoscutului ca un semn al ințelepciunii în locul renegării adevărului său interior. El nu a murit ca sclav al polisului, ci a trăit și a murit liber, întrucât libertatea sa nu depindea de circumstanțe, ci de fidelitatea față de sine. Havel a afirmat că „adevărata libertate este să trăiești în adevăr”. Pentru acesta, ,,acţiunile umane devin cu adevărat importante atunci când izvorăsc dintr-o luciditate vie a vremelniciei şi a efemerităţii lucrurilor omeneşti. Doar această luciditate poate insufla măreţie într-o acţiune umană.'' Așadar, libertatea nu este dată de bani, funcții sau absența regulilor.
	Libertatea reală nu distruge. Ea construiește. Este o formă de noblețe interioară, un mod de a fi care transcende limite. Ea începe acolo unde încetează autonegarea și continuă acolo unde omul devine răspunzător pentru propria soartă. Nu poate exista libertate autentică în afara unei busole morale. Libertatea nu se manifestă prin respingerea tuturor limitelor, ci prin alegerea conștientă a unor limite care ne definesc. A fi liberi înseamnă a ne asuma responsabilitatea pentru alegerille facute. Jean-Paul Sartre considera că „Esența omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat să fie liber, își alege libertatea, esența, și-n aceasta constă măreția, disperarea și neliniștea lui.” Astfel, libertatea reală presupune asumare si evoluție. 
	Așadar, a fi liber nu este o stare, ci o cale de urmat. Un drum prăfuit, neșlefuit, neințeles, dar esențial pentru dezvoltarea autentică a ființei umane. Cine caută libertatea în afara sinelui va trăi in confuzie. Cine o caută în interior va înțelege, în cele din urmă, că a fi liber înseamnă a fi adevărat.