To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Cristiana Delia-Maria Oltean participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Târgu Mureș, România și are 16 ani. Este îndrumată de Prof. Consuela Manuela Pop, Colegiul Național „Unirea”. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Actorul

Oarbă am mai putut fi, Doamne,
Văzând doar culoare,
Când de fapt albul și negrul
completau cu măiestrie 
actorul de pe scenă.

Pierdut în deșarte iluzii,
în minciuni ipocrite
și fragile speranțe,
Sufletu-mi plângea
 și se ruga...

Noaptea visam iubire,
iar ziua-mi înfruntam fricile,
nemulțumirile, reproșurile.
Am trăit și ne-am hrănit
sufletul cu cicatrici.


Aș fi vrut...

Aș fi vrut să îți fiu soare,
să-ți pot înflori inima,
să te-acopăr cu razele îmbălsămate,
iar în asfințitul de-apoi
rămas-bun să-ți fi urat.

Aș fi vrut să-ți pot fi lună,
O mie și una de nopți
împreună să petrecem...
Să mă fi privit strălucind,
presărând vise-n amurg
cu mine în gând s-adormi.

Aș fi vrut să-ți pot fi stele,
să te plimb pe bolta serii
călăuzindu-ți dorința,
s-admirăm iar Ursa Mare
și s-o bucurăm pe Venus
...Când la Luceafăr te sărut...

Aș fi vrut să-ți fiu pereche,
să devenim un întreg,
când nu mai avem scăpare,
A ta inimă să-mi fie dulce casă,
să fug de suferință și amar.


Fiorii toamnei

Cu fiecare frunză ruginie,
îmi scutur melancoliile din suflet,
afund regretele în bătălie,
valsând lin în pași de menuet,
lăsând liniștea să mă descrie.

Cu fiecare strop de ploaie,
gândurile mi le limpezesc,
îmi las emoțiile să mă-nmoaie,
iar cu har dumnezeiesc
încep cu dor a scrie pe foaie.

Cu fiecare ceață deasă,
îmi destăinui sentimentele,
dorind să mă fac înțeleasă
și să acopăr zgomotele.
Le ridic din amarul ce m-apasă.


În fiecare cenușie toamnă,
mă rătăcesc și mă regăsesc,
soarta mă mângâie și mă-ndeamnă
fără griji sau teamă să trăiesc,
precum o aristocrată doamnă.