To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Filoteea Ciobanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Nisporeni, Republica Moldova și are 11 ani. Este îndrumată de Prof. Elena Dobzeu la Instituția Publică Gimnaziul „Ștefan cel Mare”. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Anotimpul reînvierii

Vine primăvara ca o deșteptare
Și visele prind aripi către cer să zboare.
Din fire de iubire, inocent ca dorul
Neprihănit la piept se-agață mărțișorul.

Raze jucăușe mângâie pământul
Străbate al ciocârliei dulce cântul 
Ramurile își scot bobocii albi la soare
Ca îngeri  diafani  în desfătare!

O adiere zglobie în zări răspândește                                                                                     
Mireasma ierbii fragezi. Zvâcnește
În  ecouri sublime glas de izvoare
Ce cântă iubirea înălțătoare.

Cununa de lumină a soarelui blând
Sărută pe creștet ghiocelul plăpând
Înveșmântându- l ca pentru o sărbătoare
În haină de lumină, strălucitoare.

E primăvară, anotimpul reînvierii,
Al speranțelor multe și al visării!
De taine mărețe universul e plin.
Primăvară,  ești cântec divin!


Cea dintâi minune

Apa-i cea dintâi minune
Revărsată peste lume.
Fără ea natura moare,
Nu e viață, nici culoare.

Ea a fost întâi creată,
Din Cuvânt întruchipată
Să rodească pom și floare,
Veșnicie și splendoare.

Apa e esența vieții,                                                                                           
Elixirul tinereții.                                                                                                 
Și e sursă de plăcere,                                          
Sănătate și putere.
                                                                                                                    
Picăturile de apă
Setea ierbii o adapă
Ce ar fi în jur? Nu știu-
Un imens pustiu!

Apa-i ca lacrima mamei, sfântă
Din plânsul norilor coborâtă
Ca din rugăciunile mamei fierbinți
Ce străbat cerul până la sfinți.

Să ocrotim izvoarele
Cele de viață dătătoarele.
Apa să n-o irosim,
Cumpătat s-o folosim.

Sunt copii ce  sete-ndură
Și nu au o picătură!
Și așa deshidratați
Se sting ei,  înlăcrimați.

Cetățeni ai Planetei Pământ,
Să salvăm apele cât mai curând!
Plâng izvoare, râuri și mări- 
Vom dăinui cât vom răspunde la aceste chemări!


Bunătatea

Bănătatea e o floare
Ce adună în petale
Fapte bune, vorbe pline
De căldură și iubire

Un izvor de bunătate
Nesfârșită, nesecată
E bunica noastră dragă
Ce neobosită- mparte

Sfaturi bune, înțelepte 
Prin trăirea ei pioasă,
Urcând ale vieții trepte,
Maicii Sfinte, credincioasă.

Steaua plină de lumină
Este mama cea blajină,
Dăruind fără răsplată
Din inima ei curată.

Numai omul bun pe lume 
E cu-adevărat frumos.
Bunătatea e-o cunună
Pentru omul virtuos.

Cel ce seamănă doar bine
Va culege bucurie,
Răutatea va învinge,
Va trăi în armonie.