To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Nicoleta-Katalina Pauliş participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Motru, Județul Gorj, România și are 46 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

1. Ne aleargă timpul

Aleargă timpul, gând rebel, 
ne însoţim şi noi cu el.

E ca un mânz, neliniştit,
nu-l prinzi, e de galop grăbit.

Ai vrea să-ţi dea un mic răgaz,
dar cum să-i pui apei zăgaz?

Vine şuvoi după şuvoi,
în repezi valuri şi cu noi.

Ne-aleargă timpul! ce grăbit e, 
apune-n noi, pe nesimţite.


2. Joc de zile si cuvinte

Motto: 
„Cu mâine, zilele-ţi adaugi
Cu ieri, viaţa ta, o scazi”

Nu-ţi număra, pe degete, amarul
nici, în pahare, să nu-l scalzi.
Dacă-l transformi în bucurie,
învăţaminte, poţi să tragi.

De ai greşit, tu ia aminte,
aceiaşi paşi să nu-i mai faci!
Caută să zâmbeşti  ades,
dând bucurie celor dragi.

În amintiri vei dăinui 
şi când va fi să nu mai fii. 
Prin joc de zile şi cuvinte
poţi învăţa să iei aminte!

Aceasta-i, doar, părerea mea,
iar tu, urmează-a judeca...
De am greşit, eu scuze-mi cer,
prin versuri ce privesc spre cer.

Nu pregeta să iei aminte 
la jocul zilei din cuvinte!


3. Noapte albă în compania umbrei

Umbra-mi ţine companie
în noaptea-mi de nesomn
nu pot să dorm!
Aprind veioza
iau cartea să citesc.
Nu văd sau nu-nţeleg
literele-mi par nişte semne ciudate
ce-şi dau mâna într-o horă,
un vârtej, un labirint
în care privirea mi se-ncurcă.

Închid cartea
umbre pe pereţi
- Ce vezi? Auzi voci?
E umbra, îmi provoacă imaginaţia.
- Alte umbre, spun cu jumătate de gură
- Alte umbre, hai să ne jucăm un joc
- Ce joc? nedumerită-ntreb
crezând că halucinez.
- Să spui ce forme au umbrele ce le vezi
- Okay, tot nu pot să dorm, nici să citesc nu pot.

Şi umbrele prind forme
ca într-o vrajă absurdă
o noapte fără somn,
văd frunze şi flori 
împodobind pereţii
lumini jucându-se-ntre ele
animale, păsări
prinse / prinsă-n-tr-un joc
vrăjit de întunericul din jur
cu raze aurii de lună
împletindu-se de-a valma
cu cele albe din veioză
absurd îmi pare totul,
vrăjită parcă spun,
cu jumătate de gură 
şi ochii jumătate-nchişi
tot ce văd:
nume de animale,
flori, păsări...