To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Patricia-Alice Prodan participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Oradea, România și are 25 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Idem tristeții

E oare faptul că nu mai vrei să suferi?
Să fii îmbătată cu amăgiri deșarte
Sau zidul de care au mulți parte
Te ridică doar într-atât cât să le numeri.

Ar trece mulți, tu nu ai nicio vină.
Iartata-i multe în anii tăi de viață.
Ai spune că mai vrei să fii copilă,
Dar cicatricile nu-ți mai dau speranță.

Și tot ce ai se risipește-ntr-o grabă...
Inutil tu suferi când ești posibil bine.
Te apasă astăzi doar o umilă faptă:
Copilul tău va fi la fel ca tine.


Unu mai

Unu Mai. Mai greu ca anul trecut...
Pe vremea asta puteam zâmbi,
Nici că-i luni sau Mai n-aș fi știut...
Să mă întorc la a iubi sau a fi?...

Unu Mai. Unu nu te-ar fi făcut să aparții
De un grup sau măcar de o familie.
Un Unu Mai stingher de n-ar fi...

Nu am nevoie de ajutorul vostru,
Știu că ați iubit din interes
Sunt de acord că tot al nostru
Se împarte până la ultimul rest.

Dar totuși credeam că într-o familie
Dobânzile și ochii scoși nu există
Însă, când dai de greu toți vor o felie
Orice părticică din a te face tristă.

Cândva, mi-e dor, luai loc la masă
Și, chiar dacă erai doar prunc și ajutai
Ajungea prezența, acum puțin le pasă - 
"Nu ai adus nimic, n-are sens să stai."

Măcar să nu spuneți că din iubire,
Știți oferi, că minciuna-i rușine
Când tot ce faceți bun așteptați
Să vi se-ntoarcă infinit înapoi,
Când voi, de fapt, nu ajutați - 
Dați împrumut și între voi.


Cimitir cu flori (villanelle)

Nu te-ar mulțumi să mori,
Încă-n transă să te descoperi
Într-un cimitir plin de flori?

Ce poți simți, în afară de fiori 
Când moartea te sărută, zi tu...
Nu te-ar mulțumi să mori? 

Te vor privi sute de călători, 
Prin tine vor reuși să vadă, ca 
Într-un cimitir plin de flori. 

Și crezi că ar fi mai bine să dormi 
În viața pe care o trăiești, dar oare 
Nu te-ar mulțumi să mori?
 
Afară e gălăgie, un cer fără nori, 
Iar tu ești doar tăcere
Într-un cimitir plin de flori.
 
Trăiești orice clipă în grabă, 
Dar te-aș întreba mai degrabă:
Nu te-ar mulțumi să mori
Într-un cimitir plin de flori?