To read this content, please use the ‘Google Translate’ widget to request a translation.

Rodica Lupu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VI-a, din Suceava, România și are 64 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Albul nopții

Privesc, în noapte, albul ce s- așterne peste noi,
temeinic, cu încredere, și fără teamă,
Peste pământul secătuit de apă și de vlagă,
privesc, tăcută, albul ce s-așterne-n noi.

E liniște și doar mult alb, în noaptea ce se naște,
tăcerile se ascund în gânduri și priviri de dor,
Când puritatea șterge griul din suflet și din viață,
privesc, cu bucurie, cum vine iarna-n toamna asta.

Și-n albul ce s-așterne, mult tăcut, cu ușurință,
încerc să șterg și nedreptăți și gânduri agasante,
Pierdută-n noapte doar privesc și mai aștept,
să vină iarna inocentă-n albu-i pur, imaculat.

Și chiar de vine iarna peste noi în noapte,
cu albul din omăt și visul din cuprins,
Ne amăgim ușor că fericirea o urmăm,
în ziua ce se naște și merge înspre moarte.


Tăcerea din NEGARE

N-am să mai port nici gând, nici vorbă de ocară, 
în spatele încovoiat și-n sufletu-mi aflat în gheară,
Mult m-am pierdut în drumuri și în visuri arzătoare
și doar în zare mă mai văd, subtil, și-n crezul de iertare. 

Și n-am să strig amare lacrimi din doruri și secunde clare,
amestecate-n amăgiri deșarte și în credințe oarbe,
Mergând pe-a mea orbită-n ani și gravitând prin Univers,
voi strânge clipele din sori și norii din abis doar într-un vers. 

N-am să mai port nici gând, nici vorbe de ocară,
venite-n grabă din apusuri și-așteptând să doară,
Menirea-i să fii tare și neînvins în aprigele lupte, 
iubește plânsul în speranță, negația de iarnă-n primăvară.

Mult m-am pierdut în drumuri și-n visuri arzătoare,
crezând că voi cuprinde șoapte în vie alergare, 
Adâncul sufletului să glăsuie în veci uitare,
osmoza dintre gânduri, doruri și lacrimi din visare.
Nu voi purta nimic, ci doar…tăcerea din NEGARE! 


Trist și frumos!

Cristale aranjate-n cerc și, aparent, dezordonate,
prea albe, prea curate pentru gândurile noastre.
Privim și admirăm minuni ce par din vis,
realități în prag de dimineață și din plâns.

Mărești imaginea culorilor de iarnă blândă, 
când mii de ace-ți intră în retina-ncețoșată,
E doar senzația durerii și a iubirii faste,
e viață și e moarte în încercări deșarte. 

Trist și frumos mă-ntâmpină, azi, promoroaca, 
m-apropii și privesc ingenuu imaginea “minune”,
Mai plâng un gând, mai dor un vis din gheață,
cristale aranjate-n cerc și, aparent, dezordonate.
      	  Trist și frumos!