Nepot al reputatului compozitor Sabin V. Drăgoi, Mihnea Anton Drăgoi face parte din generaţia tânără de pianişti români. Încă din primii ani de studiu, s-a dedicat instrumentului cu mare seriozitate, fapt datorat într-o măsură considerabilă mediului „eminamente” muzical al familiei, beneficiind de îndrumarea directă a părinţilor.

Absolvent, ca şef de promoţie, al Liceului de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (1999) şi al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia pian – (2004), îşi desăvârşeşte pregătirea obţinând diploma de masterat a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (2006). De-a lungul timpului, studiază cu nume sonore ale didacticii româneşti – Camelia Pavlenco, Veronica Gaşpar, Carmen Manea-Romanaţi, Lucia Teodorescu, Delia Pavlovici, Iustin Oprean, Suzana Szörenyi, Dan Mizrahy – şi internaţionale – Rudolf am Bach, Alain Planès.

Laureat al concursurilor „George Georgescu” – Tulcea, „Orpheus” – Târgu-Jiu, „Pro Piano” – Bucureşti, „Mihail Jora” – Bucureşti, „Remember Enescu” – Bucureşti, talentul său este apreciat şi prin acordarea de distincţii speciale – Premiul „Junimea Muzicală” la Concursul „Mihail Jora” (1997), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1997), Premiul „Eugen Barbu” (1999), Premiul special pentru corepetiţie „Andreea Buzatu” la Festivalul Naţional de Interpretare „Marţian Negrea” (2008).

Din 2004, începe o apreciată carieră didactică la Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (din anul 2011, Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti), mărturie fiind rezultatele admirabile, oglindite în diplomele de excelenţă şi numeroasele premii obţinute de elevii clasei sale, precum şi de prezenţa în juriile concursurilor „Cei mai mici pianişti” – Bucureşti, „Tinere talente” – Bucureşti, „Iulia Haşdeu” – Câmpina, „Ina Macarie” – Bucureşti, „Bucuria muzicii” – Bucureşti, „Magia colindelor” – Bucureşti, „Gradus ad Parnassum” – Bucureşti, „Republic Competition” – Belgrad – Serbia.

Începând cu anul 2013, îşi propune o rubrică de evocări ale compozitorilor români care au marcat, din punct de vedere muzical, prin creaţiile lor, secolul XX, în cadrul revistei „Atelier Didactic” a Casei Corpului Didactic a Municipiului Bucureşti, constituidu-se într-o prezenţă constantă şi foarte apreciată în cadrul publicaţiei mai sus menţionate, această activitate publicistică continuând cu succes.

Prezenţă constantă pe scenă, atât în ţară, cât şi în străinătate, în emisiuni radio şi apariţii televizate, împleteşte ipostazele de solist cu cele de pianist acompaniator, colaborând cu artişti consacraţi, dar şi cu tineri promiţători, în încercarea de a-şi dezvolta cât mai multe faţete ale artei sale interpretative.

Abordează un repertoriu vast, de la preclasici la contemporani, dovedind o atracţie specială pentru marii romantici.

Ca un demn urmaş al înaintaşului său, promovează asiduu muzica românească, în acest sens realizând o serie de „seri româneşti”, spectacole susţinute împreună cu baritonul Andras Chiriliuc la Suceava, Bucureşti, Moscova – Federaţia Rusă şi Lille – Franţa (2007-2008).

Din dorinţa de a sprijini şi motiva interpretarea de lucrări româneşti pentru pian de către tinerele generaţii de pianişti, împreună cu fratele său, Horia Sabin Drăgoi, au acordat, începând cu anul 2013, premiul „Sabin V. Drăgoi” pentru cea mai bună interpretare a unei piese româneşti în cadrul EUROPAfest Jeunesses International Piano Competition „Dinu Lipatti” (București), Festivalului Concurs Naţional de Interpretare Pianistică „Iulia Haşdeu” (Câmpina) și Festivalului Concurs „Bucuria muzicii” (București).

Critica de specialitate şi publicul meloman îl preţuiesc pentru lirismul vibrant, căldura, stilul şi eleganţa distinctă a interpretărilor sale, dar şi pentru temperamentul exploziv, virtuozitatea strălucitoare, versatilitate şi creativitate, calităţile sale muzicale regăsindu-se din plin în tălmăcirea oricărei partituri.

Mihnea Anton Drăgoi continuă o tradiţie artistică valoroasă, încercând să contopească într-un tot armonios experienţa generaţiilor de pianişti-profesori, profund dedicaţi meseriei şi artei lor, şi viziunea noilor generaţii, într-o manieră originală de a înţelege şi a trăi muzica.