Adriana Nae participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Com. Gura-Vitioarei, Jud. Prahova. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Băiet

nu am un nume,
vin doar când mi se spune
„hei, băiete, repară asta”.
 
nu am un suflet aproape
îmi țin doar mâinile petrecute peste coaste
seara când dorm.
 
nu am muzică în surdină
îmi recit doar visele în plină zi.
 
Am
o adresă de retur.
Îmi știu pe dinafară adresa orfelinatului.

Deja

Merg cu metroul toată ziua
Du-te-vino de cinci ori pe săptămână.
Vă văd ochii triști și umoarea tulbure,
Vă miros carnea bătrână (deja) și nespălată uneori,
Vă știu grijile și apăsările din umerii încovoiați,
Mâini bătătorite, privire pioasă, îngustare în spațiul liber.
 
Nu se râde decât la copii sau la ecrane.
Da, am ajuns să ne dorim nepoți ca să terminăm odată.
Bătrânețe îndurând o viață întreagă
de toate.
Pentru pământ, pentru patrie, pentru bucățica noastră.
 
Șoc și groază: e resemnare în așteptarea pensiei la
metroul spre Pipera.

Suspendare

În sat găseai mereu aceiași oameni.
Fiii se transformau în imaginea vie a taților la bătrânețe
Femeilor li se schimba mersul și vocea, ridurile trădau aceeași soartă
trăită în alte vremuri.
 
Șoselele erau pline de praf vara, grupuri se strângeau mereu la aceleași porți
Așteptând un „saru' mâna”,
Întorcând un „a cui ești?”, „te duci pe la tactu'?” sau „ce mai face măicuța?”
 
La sat, în fiecare casă
rămâneau aceleași dureri
A așteptării copiilor ce foloseau modern „venim în vizită”, „ne-am oprit puțin”, „trecem săptămâna
viitoare” sau care
nu mai apăreau.

Trecut

Măreția unui popor era scrisă sus la intrare:
”HOTEL CAROL”,
”ALIMENTARĂ”
Aveam toți pomeți înalți, fețe supte,
înălțime medie și mâini noduroase,
Ochi măriți sub baretă ce priveau doar la
următorii zece pași.
 
Cunoșteam doar limita. Unui lucru bine făcut
dar în tăcere.
Grijile unei case pline, dar reci.
Nu aveam hipseri cât oameni munciți neîngrijiți.
 
Sicriele ne erau fixe. Ca viețile.
Nu am crescut în glorie. Nici libertate.
De aceea ne-am luat zborul.
 
Popor cătrănit,
Dar care mereu răzbește.
Un stil de viață național.