Ilinca Sofia Oros vine din Sighetu-Marmației, Jud. Maramureș. Poți citi lucrarea și aici:

Secretul încrederii

            Venise vara. Culorile verii se așterneau ușor peste satul de șoricei ascuns în câmpia Fericirii. Era dimineață. Razele duioase ale soarelui își făceau dansul bine cunoscut pe toata câmpia, norișorii se jucau între ei și puneau la cale o mică ploicică. Era o dimineață încântătoare de vară, natura cânta în culori, nimic nu prevestea ce urma să se întâmple.

            În acest sat minunat de șoricei obișnuiți de culorile maro,gri,negru,s-a născut un șoricel albastru închis aproape negru cu spirale pe toată blănița de un albastru deschis spre alb. De când s-a născut, șoricelul nostru Galaxy, pentru că așa îl chema, a avut o viață foarte grea….pentru că era diferit de ceilalți șoricei,atât culoarea blăniței,dar și el, ca șoricel era altfel…un exemplu in acest sens ar fi ca la școala șoriceilor, Galaxy era singurul care considera că” blana pisicilor era frumoasă”, sau ca” ai putea să dai o șansă unei pisici” sau mergând până la…”.ai putea fi prieten cu o pisică”…Datorită felului lui diferit de a arăta si de a fi, Galaxy era mereu ocolit de ceilalți șoricei, respins, ba chiar umilit.

          Zile si nopti Galaxy se întreba”De ce? De ce nu pot fi ca ei? De ce nu sunt ca ceilalti șoricei?De ce nu gândesc ca ei? De ce nu arăt ca ei?”

         Mămica șoricioaică îl liniștea adesea spunându-i:”Galaxy, nu te necăji, tu ești special!Ai gândire și suflet de artist!Ești deosebit și o să vină o zi când toți vor vedea asta!”

        Și ziua a venit…desigur, Galaxy încă nu știa asta…În acea zi Galaxy observă o schimbare a culorilor din jurul său, uitasem să vă spun că Galaxy aveau un dar special, vorbea cu culorile si simțea culorile, deci observă că cerul devenea un albastru spre negru-încruntat, soarele un auriu-supărat, norii un albastru –plâns…Galaxy se întrebă:

    ”Oare ce vreți să-mi spuneți? Ce se intâmplă? De ce vă comportați așa ciudat?” Șoricelul nu înțelegea ce doreau culorile să-i transmită….Dar deodată, stând tolănit pe iarba, auzi zgomote puternice venind dinspre sat. El nu se afla in sat…privi satul din depărtare.

    ”-Satul!O nu!”strigă Galaxy.

     Din depărtare Galaxy văzu cum satul lui era atacat de niște șobolani uriași, care îi luau prizonieri pe șoriceii din sat, iar pe unii îi alungau. Pe prizonieri vroiau să-i ducă în închisori de maximă securitate…atât putu Galaxy să audă in depărtare.

      Galaxy cu un gest își șterse imediat lacrimile și spuse:”Vă voi salva!”

      Șoricelul porni la drum cu gândul la eliberarea șoarecilor, hotărî să meargă să încerce să-i elibereze din închisorile de maximă securitate.Galaxy se gândi.”Am nevoie de un plan. Rapid. Un Plan…”În timp ce se gândea…in depărtare văzu o mică strălucire…”ce-o fi oare?”…Păși timid și înficoșat spre acel loc, chemat de mica strălucire colorată…de un verde-smarald care devenea o pată tot mai mare și mai mare și mai mare….până când…

    –  AAAAA!striga Galaxy….ajutoooor!!!! O pisica…..pata era ochiul deschis uriaș al unei pisici….aaaa.Nu mă mânca!!!Monstru!Monstru!!! repeta într- una Galaxy învățămintele de la școală, chiar dacă…nu credea în ele….la un moment dat se opri din țipat (chițăit).

-Ai terminat? mieună plictisită pisica…Of Doamne de ce șoarecii ăștia sunt așa stupizi? Primesc mâncare de la conseva, marca preferata ”Felix”,o bunătate, nu mai mâncăm șoareci demult, din comuna primitivă cred! Evoluează draga! Suntem in secolul 21!!

– A…da….? spuse timid Galaxy, scuze…nu am văzut niciodata o pisică reală…eu doar am învățat la scoală despre voi pisicile. Imi cer scuze…dacă…

– Scuze primite! Ești doar un copil. Și acum hai fugi pană nu te pap…Hi Hi!spuse amuzată pisica.

  Galaxy se întoarse să plece,dar strălucirea de smarald din ochii pisicii îl facu să rămână…și curios o întrebă:

-Scuze că  sunt băgăcios, dar tu ce faci aici?

– Daca te uitai putin mai atent,si fara sa țipi întruna observai ca sunt intr-o situație un pic delicată, draga…

   Galaxy se uită foarte atent.Codița pisicii era captivă….ea era legată de coadă cu o funie de copac.

-Mda. Niște indivizi numiti două picioare foarte ne-evoluați așa ca tine, m-au legat aici….

– O…Îmi pare rău….spuse Galaxy.Și nu poți sa te eliberezi? Adică ai vrea sa te eliberezi?

-Nu…Vreau să stau aici pe vecie…ce întrebare!!!

 Galaxy nu mai așteptă.Începu să roadă,sa roadă ața…până cănd o eliberă pe pisica.

-O,mulțumesc,spuse pisica…Până la urmă văd că nu ești chiar așa de ne-evoluat, ba chiar ești simpatic aș zice. Pentru asta,nu te voi păpa acum ci peste …hm…10 minute…

– A…cum?se miră Galaxy.

– Ha!ha!ha!relaxează-te…glumeam….Ți-am explicat că mănânc doar hrană speciala, nu? Iar acum,te rog să mă scuzi,dar mă grăbesc, probabil că stăpânii mei 2 picioare sunt îngijorați..Pa!

  Pisica vru să plece…dar ezită când văzu fețișoara fără speranță a micuțului Galaxy.

-Ă…ce e? De ce ai fața asta?

Galaxy îi povesti atunci tot ce se întâmplase cu satul lui. Pisica îi spuse:

-Galaxy,te voi ajuta!Ai nevoie de aliați!

Galaxy porni cu noua prietena cu ochi de smarald hotărât sa elibereze șoriceii.

Pe drum, el întâlni alte sate de șoricei pe care si făcu aliați și prieteni.

Galaxy a format Marea Alianță și planul de atac.El reuși, cu ajutorul aliaților, să-i elibereze din închisoare pe ceilalți șoricei, să-i aducă înapoi în sat și să alunge șobolanii din  sat.

De atunci,Galaxy nu a mai fost o bătaie de joc,ci un erou,iar el și pisica cu ochi de smarald au rămas prieteni pentru totdeauna.

Morala: Oricine poate fi un erou dacă are încredere în el. Ai încredere în tine!