To read the creation of Ioana Pircalabu, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ioana Pircalabu participă la Secțiunea „Proză scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Valea Călugărească, România și are 16 ani. Ea este îndrumată de Prof. Ramona Ștefan la Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Praf de cretă 

Nu mai este nicio cretă.
Cred că s-a epuizat stocul.
Nu mai e nici galbena bicicletă;
Prăfuit în garaj îi este locul.

Nu mai sunt copii pe stradă
În nopțile răcoroase de vară.
Nu mai sunt cireșe coapte-n ogradă.
Au devenit, bietele, o povară.

Ochii de sticlă, grei și ascuțiți,
Îi închid într-un final
Și simt parfum de pepeni amorțiți.
Văd desene din praf de cretă; un model original.

Iese din colț o fetiță naivă,
Cu bucle ondulate de vânt,
Curajoasă, guralivă,
În lume gata să-și ia avânt.

Privirea-i spre cer; se întreabă ce urmează.
Nu știe că pe desenele de pe asfaltul încins,
În timp, ploaia le deformează
Și devin stres, obligații, copil stins.


Șoapte

De ce lucrurile cotidiene, fără nicio semnificație,
Prind un sens special, o tușă de complicație,
Când vin de la tine natural?
Le faci să pară pictural.

Spre exemplu, fără nicio armă, m-ai înjunghiat
Cu un obicei atât de banal... M-a speriat:
Mi-ai șoptit, niște cuvinte goale.
De pe buzele tale, chiar și șoaptele sunt muzicale.

Atât doar mi-a trebuit.
Am căzut, m-ai chinuit.
Cu aripi maiestoase m-au atacat,
Fluturi agitați m-au provocat.

Fără să-ți dai seama, ai transformat,
Simple șoapte, într-un sunet parfumat.


Trandafiri

În zadar te caut în versuri,
Când gălăgia inimii tale tace.
Te găsesc neașteptat în mirosuri.
Amintirea ta se reface...

Și încerc să te ating,
Îmbrăcată-n trandafiri înmiresmați.
Acum, nu mai disting
Spinii netezi de fiorii sfărâmați.

În grădina veșnic vie,
Unde, oh, noi existăm mereu...
Sunt morminte unde moare și învie
Trupul meu, atât de greu!