Concurs de Poezie

Nicolae Paraschiv, Poezie, Grupa IV

To read the creation of Nicolae Paraschiv, request a translation by clicking the “Translate” button.

Nicolae Paraschiv participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Iași, România. Nicolae are 62 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Sărutul... din vis

Aș vrea să te sărut în taina nopții,
Să pot să-ți spun că te iubesc,
Dulceața dragostei și-a vieții,
În miez de noapte să-ți vorbesc.

Să pot să-ți mângâi pielea fină,
Ce-n miez de noapte strălucește,
În ochii tăi, privirea ți-e senină,
Mirosul de parfum, mă amețește.

Să-ți spun cuvinte de iubire,
Pe care tu vrei să le-auzi,
În noaptea asta, fie fericire,
Și-n visul tău, să le incluzi.

Să-ți simt suflarea cum pătrunde,
În mine, și mă copleșește,
Se-ntinde și ușor s-ascunde,
Plăcerea ei, ne-nvăluiește.

Cu totul să pătrund în tine,
Iar tu, să mă primești ca-n vis,
Aroma gustului ce-ți vine,
Din dragostea, ce mi-ai deschis.


Frumuseți și trecut

Când frumusețile naturii,
Te cheamă să le-asculți cântând,
Să mergi la marginea pădurii,
Și-o pasăre să vezi zburând.

Să umbli-n lung și-n lat prin țară,
Avem, atâtea frumuseți!
Străbunii noștri se luptară,
Plătind, cu propriile vieți.

Lăsând o țară mai sudată,
Pentru noi, ce vom veni,
Să fie mult mai închegată,
Și ea atunci, ne-o omeni.

Poate-au vrut și ei să meargă,
Să vadă, locurile sfinte,
S-asculte, cum cântă o orgă,
Sau să vadă-un vârf de munte.

Să privească, lung, spre mare,
Câtă, apă-i, pe pământ!
Tu, acum, când stai la soare,
Știi să-ți lași, pământul, sfânt?


Pădurea

Cu freamătul duios și blând,
Cu fața verde pe pământ,
Ai schimbat, mediul, suflând,
L-ai făcut curat și sfânt.

Din adâncuri ies izvoare,
Ape reci și sclipitoare,
Ai în tine, păsărele,
Animale, singurele.

Cântecul din vremea lui,
A dat viață codrului,
L-ai făcut mai sănătos,
Mai pur și melodios.

Ai ținut, sute de ani,
Luptători de neam, titani,
Și i-ai încălzit pe toți,
Foc să aibă, la nepoți.

Iar acum, la bătrânețe,
Dar încă, din tinerețe,
Toți au pus ochii pe tine,
Și te exploatează bine.

Nu mai au milă de tine,
Te taie, s-o ducă bine,
Iar ei, primesc, înapoi,
Aer toxic și noroi.

Căci, așa au meritat,
Dacă, nu te-au protejat,
Să respire, tot, fierbinte!
Când nu-i cap, și... nu e minte.
............................................
După, ce-au tăiat pădurea,
Vor face, și-mpădurirea?
Pentru neam și generații,
N-o tăiați, domni... cu relații.