To read the creation of Magdalena Mocanu, request a translation by clicking the “Translate” button.

Magdalena Mocanu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Dobroești, România. Magdalena are 50 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

NEHOTĂRÂRE

N-am mai scris de-o săptămână
Am creion, am și hârtie, 
Am și gânduri încâlcite
Cât să țes o poezie…

Doar că nu mă pot decide.
Ce să fie – un catren?
Un sonet, o epigramă,
Madrigal, ori un poem?

Acrostih, doină, colindă, 
În ce strai și-n ce cadență, 
Să dau trup simțirii mele, 
Să fac muzei reverență?

Mă întreb nehotărâtă:
Viața-i oare un pamflet
Despre cum să cauți rime
Suferind ca un poet?


DOR

În oglindă, cuvântul ,,dor,, este ,,rod,,
Ce ciudat și ce plin de sens totodată!
Dorul chiar este rodul sufletului...
Încolțește în inimă, străjuit de bătăile ei
Și se hrănește cu lacrimile nedorite ale nostalgiei.
Pârguit, tânjește după mângâierea mâinilor așteptate
Zi după zi, amurg după amurg,
Stăruitor ca un Odiseu dușmănit de toți zeii.
Necântat, nevorbit, se ghemuiește în spatele pleoapelor
Și învață ochii să grăiască fără cuvinte
Silabă după silabă, oftat după oftat, 
Cioplește ireparabil eul care nu a putut să fie noi...


ARIPI

Rândunica s-a repezit fără teamă spre nori
Ca o picătură de cerneală 
Scuturată dintr-o peniță grăbită.
Norii au îmbrățișat-o tăcuți,
Poartă albă, deschisă, din nou, 
Învierii.

Pe lac, lebăda își întinde aripile,
Salutând adierea zefirului.
Spintecă apa irizată de soare,
Ca o goeletă albă, eliberată, din nou, 
Dintr-un fiord înghețat.

Libertatea păsărilor devine cântec inițiatic
Dăruit naturii, pios și îndrăzneț deopotrivă
Zborul meu începe timid, 
Revendicat egoist de teluric.

Mă răzvrătesc și prind între degete
Pana ce a împodobit cândva o aripă
Și închid în urmele ei 
Albul începutului unui nou vis de primăvară.