To read the creation of Maria Iosana Ghilea, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Iosana Ghilea participă la Secțiunea „Povești pentru copii” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Sântana, România și are 14 ani. Ea este îndrumată de Prof. Diana Cornelia Blindu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                                                     Zânele Primăverii 

        Era o zi toridă de vară. Soarele aducea atât bucuria mea, cât și a sute de fluturi multicolori, care mai de care mai fascinanți, prin frumusețea, culorile și desenele lor. Voi știți de ce sunt atât de colorați fluturii? Vă spun eu! Pentru că și fluturii sunt copii, care atunci când sunt fericiți, se colorează .
Mai știu să vă spun că ...existau pe vremuri, două ținuturi. În fiecare ținut, trăia câte o prințesă. Aceste două prințese erau surori, Mama Naturii și Prințesa Necuvantătoarelor. Pentru că trăiau în locuri diferite, fiecare îşi rânduia împărăția aşa cum gândea. După o vreme, cele două s-au înțeles să organizeze Festivalul Bunătății Sufleteşti. Regula era ca fiecare dintre rudele împărătești să țină în mână Sceptrul Bunătății, să poarte coroana festivalului și să creeze câte trei zâne diferite.
       În timp ce se sfătuiau, a apărut o zână, care s-a gândit să le supună la un test pe cele două. Zâna care a apărut nu era alta decât Zâna Curcubeu, cea mai respectată dintre toate zânele. Aceasta se transformă într-un fluture multicolor şi plecă spre Împărăția Mamei Naturii. Ajunsă acolo, se prefăcu că este rănită şi i-a cerut ajutor Mama Naturii .Duse fluturele într-o cămară şi îi puse fluturelui doar un pahar cu apă, ceva de mâncare si îl lăsă închis acolo.
Pentru că Zâna cea puternică se văzu închisă în cămara Mamei Naturii, se supără şi plecă spre ținutul Prințesei Necuvântătoarelor, gândindu-se ce pedeapsă să găsească pentru Mama Naturii. Ajunsă în regatul Prințesei Necuvântătoarelor, se prefăcu și aici că este un fluture rănit. Prințesa Necuvântătoarelor i-a oferit mâncare, o cameră spațioasă în care să se simtă bine și să poată privi cerul, până se va face bine. Când a văzut cât de bine este îngrijită, Zâna Curcubeu se transformă din fluture în zână și se duse la Prințesa Necuvântătoarelor, felicitand-o pentru felul în care a îngrijit-o. Însă a fost foarte supărată pe Mama Naturii. Prințesa Necuvântătoarelor o rugă pe Zâna Curcubeu să-i mai dea o șansă Mamei Naturii. La rugămintea Prințesei, Zâna Curcubeu acceptă să îi mai dea o şansă Mamei Naturii. Pentru asta, trebuia să creeze zâne atât de bune şi de colorate cum nu s-au mai văzut până acum. Prinţesa Necuvântătoarelor se duse în vizită la Mama Naturii şi îi povesti toate cele care s-au întâmplat. Cele două surori își uniră forțele și au creat împreună mici zâne în culorile curcubeului, pe care le-au botezat:
• Lalelica-zâna roșie 
• Fluturica-zâna portocalie 
• Păpădia Soarelui-zâna galbenă 
• Ierbica-zâna verde
• Zambila Cerului-zâna albastră 
• Vioricica-zâna mov
       Următoarea probă pe care o aveau de trecut era cea de a salva Primăvara de aliata lernii, Copilăria trecută. Aceasta dorea să ia Primăvara şi să o transforme în iarnă veşnică și rece. Toate zânele s-au adunat si au pornit spre ținutul copilăriei, condusă de Zâna Curcubeu. Aici, în acest ținut se afla, ascunsă, o brățară fermecată, care aparţinea Spiriduşului Copilăriei. Dacă acesta își primea brățara, putea să decidă ce se va întâmpla cu Primăvara. Această brățară se afla in Grota Diamantelor cu Amintiri. Drumul până acolo era lung și greu şi dura o zi zânească. O zi zânească este cât o săptămână lumească. Zânele au pornit la drum, zburând peste orașe, lacuri, mări și munți.      Vioricica, fiind cea mai mică, obosi repede și își dori să renunțe, crezând că este nefolositoare. Lalelica o consolă și îi spuse că fiecare are rolul ei în această misiune și nimeni nu este nefolositor. După ce se odihniră puţin, au putut pleca mai departe, cu mai multă energie. După ceva vreme, zânele au ajuns în  ținutul magic al Grotei Diamantelor cu Amintiri. Aici totul era menit să le facă pe zâne să se piardă în frumusețea locului și să uite care este scopul călătoriei. Zânele cele mici au început să se joace tot felul de jocuri, fără să se mai gândească la scopul acelei călătorii. A trecut ceva timp de când se tot jucau, iar Mama Naturii, cea mai mare dintre zâne, îşi aminti că trebuie să găsească brățara fermecată, pentru a hotărî ce se întâmplă cu Primăvara. În Grotă, după ce au reușit să se dezmeticească toate zânele, le aștepta o mică armată de troli, care nu aveau de gând să cedeze în faţa zânelor. Confruntarea dintre zâne şi troli a durat încă o zi zânească, dar în final, zânele au fost cele care au câștigat. Au recuperat brățara pe care i-au adus-o Spiriduşului Copilăriei, iar Primăvara a putut să îşi deschidă aripile, pentru a aduce bucurie in lumea oamenilor.
      Bucuroase, cele două surori zâne însoțite de zânele cele mici au început să danseze și să cânte,când au observat că a mai apărut o zână, era cea de a șaptea zână a curcubeului. Aceasta nu era alta decât Spiriduşul Copilăriei, ce avea acum culoarea violet. Cele două surori s-au dus departe până când au ajuns la cartea Celor Mai Frumoase Povești.    Cartea era formată din miliarde de fluturi, pagini multicolore sub formă de flori, iar rândurile care erau scrise acolo parcă erau scrise cu fir de aur. Prinţesa Necuvântătoarelor avu ideea de a scrie și ele în această carte minunată poveste. Au scris ceea ce sa întâmplat lor, cum au apărut zânele colorate ,cum au eliberat primăvara și cum am ajuns acolo la cartea cea minunată. Zâna Curcubeu de undeva pe cerul albastru le privi cu bucurie și mulțumire.
        Surorile au pornit spre ținuturile lor, bucuroase că au reușit să facă o faptă bună împreună. Atunci și-au spus că a fost nemaipomenit !
       Ce bine este să fii zână!
       Ce bine e să fii copil!

Pseudonim: Losi