To read the creation of Maria Timea Budin, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Timeea Budin participă la Secțiunea „Povești pentru copii” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Târgu Mureș, România și are 15 ani. Ea este îndrumată de Prof. Dr. Loredana Dan. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                 		Orașul prietenilor
	
	A fost odată ca niciodată, într-o altă galaxie dintr-un alt univers, un ținut magic numit Orașul Prietenilor. Acesta era guvernat de Regina Elamai, o întruchipare a iubirii, corpul său fiind sub forma unei inimioare roșii. Aici, locuitorii erau animăluțe din plastic, mai puțin Ciot, generalul armatei, care era cel mai fioros cățel cu sprâncene roșcate din ținut. Frumusețea orașului era de neînchipuit: pomii aveau frunze în culorile curcubeului, iar fructele lor nu se stricau niciodată; cerul nu era niciodată negru, ploile nu durau mai mult de două minute, iar casele erau construite strict din turtă dulce. Ce îți puteai dori mai mult?
	Însă, într-o zi, s-a întâmplat o mare nenorocire... Tuncu Runcu, fratele lui Elamai, nu a ascultat de sfatul surorii sale și a părăsit Orașul Prietenilor. Trufaș fiind însă, nu a putut să își stăpânească curiozitatea de a vedea chipul Regelui Gregor al Trolilor. Legenda spunea că acesta trăia în camera cea mai întunecoasă a castelului aflat jumătate sub pământ, astfel încât chipul său înfiorător să se piardă în tenebrele întunericului. Nimeni nu se încumetase vreodată să se apropie de camera sa, nici măcar supușii săi, cărora le dădea porunci cu ajutorul unui megafon antic. Când Tuncu Runcu a pornit spre Ținutul Trolilor, a rupt o rază de soare și a păstrat-o în buzunarul său pentru a lumina Camera Întunecată a Regelui. Drumul a fost anevoios, cu multe peripeții, însă,  fiind încăpățânat, a străbătut Muntele cu Două Vârfuri ce despărțea Ținutul Trolilor de Orașul Prietenilor. S-a strecurat în castel și a pătruns până la ușa zăvorâtă a Camerei Întunecate. Cu raza de soare a deschis lacătul ruginit și ușa s-a deschis cu zgomot. Un urlet înfiorător a străbătut liniștea castelului. Tuncu Runcu și-a îndreptat privirea către rege și i-a văzut chipul diform. Abia aștepta să anunțe pe toată lumea că i-a văzut chipul regelui!
	Însă, în acel moment, ca pedeapsă pentru ce făcuse, Regele Gregor l-a transformat și pe el într-un monstru care nu putea vorbi pentru a nu spune nimănui ce a zărit. Conducătorul trolilor 
i-a spus că de acum înainte va speria toți copiii din ținutul său din cauza înfățișării sale grotești. Ușa s-a închis zgomotos, iar armata trolilor l-a escortat pe monstru până în Orașul Prietenilor. Ei au aruncat un blestem asupra ținutului și atunci liane negre au acaparat toate casele, iar singurul mod de a rupe această vrajă era ca Tuncu Runcu să regrete ce a făcut.
	Acum, Regina Elamai se lupta pentru siguranța poporului său. Într-o bună zi, a decis să îl trimită pe Calul Roșu fără un Picior drept spion în Ținutul Trolior. Aceasta i-a dăruit o amuletă  cu praf magic pe care îl putea folosi la nevoie.
	Curajos, calul și-a luat rămas bun de la familie și de la prieteni și a pornit la drum. Cum mergea el, a zărit o piatră interesantă: avea spini! S-a apropiat de ea, iar aceasta a început să vorbească:
	-Sunt un biet arici, nu îmi face rău!
	-Normal că nu te voi răni, a răspuns calul. Cum te numești?
	-Pascal.
	-Eu sunt Calul Roșu fără un Picior și am fost trimis de Regina Elamai să spionez trolii. Dacă ai destul curaj, ai vrea să mă acompaniezi?
	 Evident, Ariciul Pascal a fost de accord, așa că au pornit la drum împreună. Au străbătut Muntele cu Două Vârfuri și, după trei zile și trei nopți, au ajuns la porțile Ținutului Trolilor. Cei doi aveau însă o problemă: cum puteau intra pe teriotoriul trolilor arătând atât de diferit față de ei? Au stat și s-au gândit până când Calul Roșu fără un Picior și-a adus aminte de amuletă. Aceștia s-au preschimbat în purici pentru a trece neobservați, dar și pentru a putea intra în camera regelui. Voiau să îl muște până va muri de mâncărime! 
	Însă, chiar atunci Trolul Paznic i-a văzut. Acesta a alergat către ei și, deoarece nu era atent, l-a capturat pe cal. Speriat, ariciul s-a zgribulit, iar trolul nu l-a putut atinge din cauza țepilor. 
	Calul Roșu fără un Picior a fost dus în temniță, dar ariciul nu l-a scăpat nicio clipă din ochi! Pe timpul nopții, Pascal a pătruns în închisoare și și-a rugat noul prieten să îi împrumute puțin amuleta. Calul a fost de accord, iar ariciul, cu ajutorul prafului magic, și-a smuls un spin și l-a transformat în cheia potrivită lacătului de la temnița amicului său. Liber fiind, armăsarul a decis că este momentul potrivit să se transforme în purici. 
	Zis și făcut! Acum, cei doi puteau traversa orașul neobservați. Pascal și Calul Roșu fără un Picior au pornit către castel. Ajunși în fața acestuia, au fost șocați de cât de înfiorător arăta! Speriați, au intrat pe sub poarta masivă de piatră și au coborât către Camera Întunecată. Aici, au pătruns prin crăpătura din ușă și au sărit direct pe trupul cufundat în întuneric al Regelui Gregor. L-au ciupit ore în șir, până ce acesta a țipat după ajutor prin gramofonul său, însă era prea târziu ca să fie ajutat: s-a scărpinat atât de mult încât și-a rupt toți negii și a murit! 
	Mulțumiți, spionii au părăsit Camera Întunecată, însă au rămas în castel pentru a vedea ce se mai întâmplă, ca să îi poată spune reginei Elamai când se vor întoarce în Orașul Prietenilor. O mulțime de troli erau în fața camerei sale și încercau să vorbească cu regele, dar în zadar. Toți și-au dat seama că acesta murise.
	-Este vina celor din Orașul Prietenilor, a spus Generalul Trol. Haideți să îi atacăm!
	Repede, Pascal și calul au țopăit până în ținutul lor, unde s-au transformat la loc în arici și armăsar. Au intrat în castelul lui Elamai ca să o anunțe de cele auzite, iar ea a ordonat Generalului Ciot să pregătească armata. Acum erau pregătiți de război! 
	Așteptau ca trolii să apară de dupa Muntele cu Două Vârfuri. Dintr-o dată, pământul a început să se zgâlțâie. Asta putea însemna doar că rivalii erau aproape. Ciot vedea cum alergau înspre ei. 
	-Pregătiți săgețile! a exclamat. Fiți pe poziții!
	Trolii se apropiau cu buzduganele lor din dinți de dragon. Erau tot mai aproape!
	-Trei... doi... unu... Trageți! a strigat Generalul Ciot. 
	O ploaie de săgeți se îndrepta către acei monștri înfricoșători. Chiar înainte ca ei să poată ataca armata Orașului Prietenilor, Tuncu Runcu a apărut. El le-a făcut semn tuturor să se oprească și a îngenunchiat în fața trolilor pentru a le cere iertarea. Apoi, s-a întors către poporul său și a făcut același gest. Urmându-i exemplul, armata Orașului Prietenilor și-au cerut scuze, iar trolii au făcut același lucru. 
	Din senin, lianele negre au fost absorbite de pământ. Tuncu Runcu și-a recăpătat vocea și vechea înfățișare și și-a cerut scuze pentru situația creată. Elamai, înțeleaptă ca întotdeauna,  le-a oferit trolilor o poțiune a vieții pentru Regele Gregor pe care să o toarne asupra trupului său și să îl readucă la viață.   
	În cele din urmă, trolii au petrecut pentru că și-au recăpătat regele, poporul din Orașul Prietenilor a fost bucuros că Tuncu Runcu și-a revenit și că lianele au dispărut, iar singurul ce a pierit a fost războiul.