To read the creation of Ana-Maria-Georgiana Bufneru, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ana-Maria-Georgiana Bufneru participă la Secțiunea „Proză scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din București, România și are 16 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                              Scrisoare în chip de confesiune

    Las această scrisoare, în chip de confesiune și discurs înregistrat anterior, unei perechi de ochi albaștri, care, de altfel, probabil se află în școală și ascultă acum prin acest program. Poate chiar în această secundă, privești în jurul tău și ai impresia că fiecare fată este suspectă. Dar mă întreb... Oare nu este evident? Modul în care ne privim, felul în care ne vorbim, sentimentul interminabil de agonie atunci când ne pronunțăm numele... Ce reprezintă toate acestea pentru tine? Câți băieți nu sunt în școală care poartă același nume ca al tău? Te folosesc ca sursă de inspirație, căci dintre toți, ești cel care mi-a captat atenția de la bun început. Cu toții purtaserăm o conversație, numai noi doi nu. Îți vine să crezi?...; că în mine se înfiripau atât de multe lucruri pentru un băiat străin?...  Totul este ținut anonim, căci altfel, aș fi tăcut până când ne-am fi despărțit în clasa a douăsprezecea.
    Privește în jur... Pe hol ascultă prezențe feminine cu păr lung și castaniu, până la bazin. Care dintre ele simți că este aceea? Mă cauți în fiecare fată. În fiecare privire ascunsă. În fiecare vorbă adresată lin și fără ocolișuri. Însă nu este niciuna. Dar fetele cu păr roșcat și ochii verzi? Nici ele. Una singură, în fond, este cea care îți declară că ,,pentru ea, ești ca o fereastră deschisă, pentru zborul visurilor sale. Dar geamurile i-au înghețat fără rost în ierni reci de așteptare. I-s gândurile păsări îngenuncheate în zbor. Aripi frânte de cerurile grele...” Îți sună cunoscut? Și cât de mult iubim acel film... Totuși, nu vreau să mă vezi doar ca pe un material de școală, ca pe ceva ce nu poate simți și la care poți apela oricând ai nevoie. Ca un izvor secat de bucurii, lipsit de strălucire și de aromă, care roagă scurt un călător să-i umple valea secată cu amintiri. Una câte una, zboară, transmise din suflet în suflet. Și, pe dată, se transformă într-o crăiasă, ce rochia-i picurată ca de rouă ajunge până la glezne și cu buzele precum trandafirii sălbatici, sărută alte buze reci. Nu îi mai vezi chipul, și într-o secundă, dispare... Nu te lasă să o admiri, căci iubirea ei pentru tine o îndepărtează.
     Să nu suferi fiindcă nu mă cunoști, nu încerca să descoperi necunoscutul. De câte ori nu am visat... În nopți călduroase, care aminteau de spice de grâu, întruchipate în bucle blonde și aranjate. Din mulțimea întreagă de elevi, încă nu te recunoști? Tu ești, unul singur, în infinitatea de alegeri mediocre, care trec pe lângă tine și care nu și-au spus niciodată că ochii tăi ascund întreg oceanul și văzduhul. Nu și-au dorit să se piardă în infinitate, să se înece în apa limpede sau să fie deasupra ei. Sunt multe lucruri care ne leagă inconștient... Iar lumea vede acest fapt. Vede că mă îndrăgostesc. ,,Ești pentru mine un noroc. Și ești fericire, fiindcă te asociez cu toate speranțele mele.”
    Zi și noapte, plutești în neant. Te regăsesc în grădină, în dormitor, în parcul din apropierea casei și cel mai puțin, la liceu. Sunt vinovată de faptul că nu m-ai cunoscut nici până în ziua de astăzi, dar iată că, acum, m-ai aflat. Eu sunt, cea care apare în zilele noroase și toate nopțile ploioase, care ți-a udat cămașa și ți-a stricat onduleurile blonde. Urăști ploaia, urăști furtuna, pe când eu admir haosul și simt că fac parte din el. Totul sau nimic. Mizăm pe faptul că adversarul este mai slab. Între noi, slăbiciunea este un defect al personalității; curajul este mai presus de toate și nu cunoaștem limite. Fiecare zi este teroare, când transferul de piele pe piele nu se face. Spune-mi, mai sunt eu, cea pe care o cunoșteai? Va pieri tentația după ce vom fi aflat cu adevărat? Întoarceți capul. Observi obrazul palid și mâinile albe?... Stă în frig și tremură în așteptare. În zadar... Este iarăși o zi în care plouă...

                                                                                                                                                                                                Semnat: Străina