To read the creation of Bogdan George Silion, request a translation by clicking the “Translate” button.

Bogdan George Silion participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Galați, România. Bogdan George are 45 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Întoarcerea acasă

Prințesa s-a reîntors la castel
A străbătut holurile largi, a trecut val-vârtej printre camere
Și s-a așezat pe fotoliu
Între pernele moi de catifea, cearșafurile brodate cu foițe de aur și saltele din pene de gâscă unse cu alifii și parfumuri exotice
S-a așezat distrată pe fotoliu și a cerut o cafea
Toți servitorii se uitau la sânii ei cu boticuri sângerii și la fesele-i mici și ascuțite
Căci era tare frumoasă prințesa
Și toți îi simțiseră lipsa atunci când a plecat din castel
Se spune că în clipa când a pășit în afară stelele nu au mai răsărit
Erecții nu au mai fost
Oamenii au devenit mai blegi, au început să se îmbrace prost
Să îmbătrânească din nou, să reînceapă să vorbească
Chiar și pereții castelului au devenit cenușii

Dar astăzi prințesa s-a întors acasă
Și castelul a prins din nou viață
Și timpul a încetat să se mai scurgă în clepsidră
Veniți fraților și vă bucurați
De acum nu mai sunteți morți
Prințesa s-a întors la castel
Mai frumoasă ca niciodată!


Șamanism

Într-o noapte mi-a dispărut sufletul
Stăteam cu ochii larg deschiși și priveam gaura din abdomen pe unde sufletul meu a evadat
Mă avertizase cu câteva zile înainte că mă va părăsi 
(Nu mai suporta să mă vadă cât de indiferent sunt față de el și cât de mult iau în serios trupul de carne)
Așa că a plecat
De unde a ajuns îmi transmite zilnic salutări
Și imagini cu el, și mici video-uri
Îl văd cum e pus în cuptor și arde zilnic,
Cum e uscat în apă și pus în cârlige pe frânghie
Cum e stors de lumină în fiecare zi, botezat cu foc și cenușă
Și tăbăcit cu zeci de scânduri din lemn de măceș
(N-aș spune că se distrează)
În lipsa lui, nu simt (nu sunt?) nimic
Doar am un imens gol, mare cât gaura din coșul pieptului
De unde a ieșit, în forță și fum, sufletul
Din el se înfruptă acum monștrii și zeii, deopotrivă
(Am văzut asta în ultimul video pe care mi l-a trimis)
Ospățul durează o stihie
Apoi rămășițele sufletului se strâng, se pun într-un borcan și se spală
Se lipesc cu salivă de dragon și se coc iar în cuptor
A doua zi sufletul e iarăși întreg
Și așteaptă să fie mâncat de monștrii și de zei
Eu, între timp, sunt bine
Montez videourile primite și fac un film
În continuare nu simt (nu sunt?) nimic
Doar un imens gol pe care încerc să îl ascund cu tricourile mele Pink Floyd, cu muzică și cu cămăși colorate
Noaptea e mai rău, dar ziua pot să rezist fără suflet
Așa cum rezist fără apă și fără mâncare
Iar eu continui să mă simt în trupul meu golit de suflet
Al naibii de nemuritor și rece


Sculptură în carne 

M-aș apuca de făcut o treabă cu adevărat importantă:
 Aș alege un loc bine ascuns cuvintelor 
Te-aș duce acolo și aș începe să te sculptez 
Aș lua o dăltiță mică și cu un ciocănel cu mâner de șarpe ți-aș scrijeli pielea 
Cu așchiile voi reconstrui o lume 
Poate voi greși lucrarea
(Mâna va ieși din piept, gura va fi strâmbă, vulva va fi puțin mai la dreapta) 
Dar, în final, nu vei mai avea riduri 
Și vei zâmbi mereu 
(De sâni voi avea grijă să fie frumoși, rotunzi; două anotimpuri voi lucra la ei) 
În fiecare zi te voi acoperi cu tine, cea de dinainte de sculptură 
Iar noaptea voi dezveli creația și o voi mângâia 
Atunci voi ști că ceea ce am realizat va fi mereu al meu 
Carne din carnea mea, sânge din palmele mele 
Pe pielea ta voi semna simplu: Abraxas 
Doar zeul nebunilor și al artiștilor și al vulcanilor și al pietrei unghiulare din capul Templului va ști ce înseamnă 

Să nu îmi furi niciodată dalta și ciocanul...

Poate mă vei întreba: "ce chip îmi vei crea? " "Nu știu ce va ieși", îți voi răspunde 
Depinde ce muzică voi asculta 
Sau ce fel de suflet voi avea 
Muiat în lapte sau aspru ca stepele uscate 
Depinde ce înger te va apăra 
Ce amintiri și portative vor fi visate 
De dor și jale, de horă sau de imn 
Notele muzicale și șoaptele îngerilor vor dicta ritmul mâinilor mele 
Vor trece printre degetele mele toate zeițele lumii acesteia și ale lumii de dincolo 
Și Nefertiti, și Cleopatra, și Beth, și Samantha 
Pe toate le voi amesteca cu sângele tău
 Și va ieși cea mai frumoasa tu din lume 
(Să beau în cinstea ta) 
                                                                                                                          Abraxas...