To read this creation, request a translation by clicking the “Google Translate ” widget.

Adriana Ciobanu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a V-a, din Pildești, județul Neamț, România și are 18 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Statui umane

Suntem toți statui umane
Ce privesc neînsemnat 
Către vest, păstrând tăcere
Timpului ce ne-a uitat.

În ecoul mut, toți pașii
Au prins viață, au prins glas.
Trec statui neînsemnate 
Pe lângă tot ce a rămas. 

Tot rămâne izolat...
În mărime și trăire. 
Totu-i trist, totu-i distant.
Către vest, stau nemișcat…


Culoarea mea preferată

Culoarea mea preferată e roșu.
Roșu e culoarea ochilor care cu adevărat vorbesc.
Ei vorbesc fără cuvinte, peste orice sentiment și gând.
Tu mai simți din când în când?
Mai ai gânduri rând în rând?

De-ai spune da, atunci alta ar fi culoarea mea preferată.
Prefer-aș un căprui intens sau un verde mai strident.
– Strident e albastrul, ca pe cer –
Dar asta nu pot să văd,
Cred că la mine e încă-nnorat…

De aceea,
culoarea mea preferată e roșu.


Sol

Iubito, în noaptea asta
Luna-ți strigă numele zadarnic… 
Tu stai cu mine.
Să ne unim precum două flăcări
Care, deși abia mai ard,
Împreună încălzesc din miez Pământul
Până ajunge la noi să fie veșnic infern.
La noi e veșnic vară; prin tine mereu sunt veșnic.
Oh, ușor, iubito, mă arde!
Dar nu te opri, precum nici soarele însuși nu obosește din a lumina.
Iubito, tu ești lumina mea, prin zi și întuneric,
Căci tu mă ghidezi cu frumusețea purului fapt de a fi.
Prin tine văd, iubito, dincolo de barierele timpului.
Iubito, tu știi ce-nsemni pentru mine?
Îmi ești aer și sol, fără tine viața nu se-nfăptuie.
Iubito… încă aștept să-nvii din vis în noaptea asta…